Remarc ca ori de cate ori am o slujba/stagiu la care sa ma duc zilnic, ma apuca starea oscilatorie caracteristica-mi. Ma apuca lehamitea aceea a lui boulot metro dodo slujba, naveta, somnic, cea atat de contagioasa si nefasta…
Incep atunci sa contemplez inefabilul existentei, sa meditez la esenta fiintei si, atunci cand depresia ajunge la maxim, sa ma uit pentru a nu’s cata oara la Fight Club, filmul care imi pune capac, sau sa mai citesc vreun roman de Chuck Palahniuck (autorul cartii Fight Club)…
…Din fericire, nu-i nimic atat de grav cat sa nu treaca dupa ceva chaturi ci prietenii din tara, sau dupa ceva doza de visare la viitorul meu de milionar dot.com, huzurind si scriind best-selleruri intr-o vila de prin Tuzla sau 2 Mai…
…Si ma reintorc atunci la munca, ceva mai motivat si inviorat, poate de noile planuri de viitor, poate de emailurile primite, poate de vreun episod mai haios de serial vizionat pe calculator, sau poate pur si simplu de vreo cateva doze bune de cofeina baute de la dozatorul de pe hol…

Alex este freelancer, antreprenor, blogger, programator si in general pasionat de internet si tehnologie.
2 comentarii
Mda, nu prea ai aerul unui om care isi doreste sa devina milionar. Poate doar un geniu pustiu ceva, adica opusul prin definitie al milionarului …
Eu iti propun sa te retragi intr-un schit o vreme, ca sa mai meditezi putin la cele vesnice.
That’s just mean, dudeā¦
.
Toata lumea isi doreste sa devina milionar.. ; inclusiv eu ; de pustiu, asta e clar; de geniu, nu prea :))
Faza cu schitul e o idee interesanta, mi-a trecut prin cap de destule ori(desigur, in mintea mea nu era schit, ci insula tropicala, si nu pustie, ci plina de tipe exotice); din pacate nu am timp de asa ceva, ocupat cum sunt cu munca si visatul.
Multumesc totusi de comentariu, uite o sa ma motivez sa devin milionar, numai de-al naibii