Articol scris de Vlad aka Mage – mai acid decat clorhidricul.
Va puteti abona la blogul lui Mage de aici
Un tinut misterios ingropat in negurile timpului, inghetat pe vesnicie in vremea satelor, a castelelor de piatra, a lupilor salbatici si a contelui vampir, picteaza cel mai persistent brand de export al Romaniei, tara lui Dracula.
Brandul are origini nobile, reprezentand o colaborare tripartita, intre un domnitor neaos, care a sintetizat tot ce a avut Evul Mediu mai bun de oferit, un scriitor britanic si cea mai puternica masinarie de media a lumii, hollywood-ul.
Cat a investit Romania in acest brand? Mai nimic; pe atunci lemnul fiind foarte ieftin, gaterele si defrisarile masive fiind inca in stadiul de science fiction, tepele cu care s-au pus bazele mitului, n-au costat mai mult decat vreo duzina de scobitori actuale.
Bineinteles ca brandul a prins cel mai tare la mare distanta de Romania, acolo unde lipsa de informatii, sau chiar de localizare a subiectului, a permis imaginatiei sa zburde liber, iar, mai apoi, cand Romania, Transilvania, apareau ca niste zone reale in fata emericanilor, supize supize, tara lui Dracula chiar exista!
La noi, prin vecini, mitul lui Dracula e diluat de cunoasterea realitatii lui Vlad Tepes, dar chiar si asa Vlad the Impaler e o figura bine sculptata in memoria populara.
Al doilea super brand oferit lumii de mult iubita noastra patrie este Ceacescu’, construit printr-un efort indelungat si vazut in doua ipostaze, ante si post-revolutionar.
Imaginea ante-revolutionara era a unui dictator puternic, capabil, cu sange rece si nu de putine ori surprinzator ( prin independenta aparenta fata de Rusia, castigata exemplar prin luarea de pozitie impotriva intrarii sovieticilor in Praga, care i-a adus de altfel o plimbare cu Regina Angliei, performanta pe care un sef de stat mic rar o are si care va ramane probabil neegalata de marii conducatori actuali si viitori).
Imagina post-revolutionara, la care au contribuit cateva documentare serioase; ele au completat si schimbat imaginea anterioara, aducand in plus lipsa de educatie, megalomania si uneori incapacitatea de a intelege realitatea, ale liderului comunist. De remarcat este ca pozitia generatiilor formate de comunism era mai deschis impotriva lui Ceausescu in intervalul post-revolutionar, decat acum cand democratia este o stare ancorata bine in societate. O fi vorba de modelul nostru de democratie, care nu pare a fi chiar cel visat.
Intercalat cu brandul ceausist a venit cel al Nadiei Comaneci, cu prima nota maxima din istoria gimnasticii. Un brand care a izbucnit brusc si uluitor, printr-o performanta extraordinara la un eveniment sportiv mondial, transmis de televiziuni in toata lumea, imagine care face parte din orice documentar despre istoria gimnasticii, indiferent de producator.
Ne-ar place sa credem ca si Hagi a fost un super-brand, dar sa il punem la acelasi nivel cu cele trei ar fi total irealist. Da, un fotbalist recunoscut, dar nu super brand ( Pele, Maradona, Ronaldinho) .
Nu pot sa nu observ ca imaginea Romaniei moderne pre-revolutionare este legata de cateva branduri individuale, imagine care nu s-a legat prea tare de poporul roman, ajutandu-l sa isi creeze vreo identitate dupa care sa fie recunoscut. Adica nu s-a impus ideea ca romanii sunt toti vampiri, ci doar ca l-au avut pe Tepes, ca toti romanii sunt niste gimnasti nativi, ci doar ca au o scoala de gimnastica buna.
Si cam asa se face diferenta sa spunem intre nemti, care, desi au in posesie cel mai negativ brand din istoria omenirii ( celebrul umanist Adolf Hitler ) sunt recunoscuti peste tot drept un popor harnic si foarte serios si intre romani, care nu poseda inca vreo eticheta care sa vorbeasca despre vreo caracteristica generala a speciei.
Foarte frustrant, dar sa fim pe pace, lucrurile au inceput sa evolueze. Sa luam tot americanii, ca doar ei au invatat primii sa branduiasca ( prin vanzarea de medicamente miraculoase cu texte de mare impact la mase ). Americanii tot nu stiu pe unde suntem sau ce capitala ne guverneaza, il stiu pe Dracula si pe Nadia, dar mai nou, prin favorul acordat de o campanie publicitara de anvergura, la burgeri, mai stiu si ca romanii nu au vazut in viata lor maretul produs al industriei fast food americane.
Sa nu stii ce e ala burger si sa te repezi infometat la el, arata pentru publicul larg niste chestii foarte simple. In primul rand ca esti foarte inapoiat ( burgerul este la fel de emblematic ca telefonul, curentul electric sau masina pentru societatea americana, iar faptul ca tu nu stii de el, duce imediat la gandul ca nu stii nici de restul elementelor dintr-o societate civilizata) si in al doilea rand ca esti flamand.
La momentul in care clipul a fost trimis prin blogosfera, lumea a luat doua pozitii total opuse. Primii, virulenti la adresa inculturii americanii si a dezinformarii pe care acesti o raspandesc cu parere la maretul nostru popor, iar secunzii, foarte relaxati, cum ca ar trebui sa intelegem ca e o reclama haioasa si atata tot, nu are pretentia sa fie documentar sau sa descrie poporul roman asa cum e.
A doua pozitie nu tine cont insa de un adevar foarte clar. Cand nu stii nimic despre ceva, prima informatie care iti va veni, va deveni sistemul tau de referinta fata de acel ceva. Cu alte cuvinte daca ai fost pe aici, daca ai citit despre Romania, stii ca e o gluma, razi, iti place sau nu reclama, dar nu o iei ca pe o informatie despre un popor.
Dar daca eu iti dau tie un tamarillos vopsit in albastru-azur si injectat cu salina, pentru tine acel fruct va fi sarat si albastru, pentru ca nu aveai nici o informatie in afara de aia. Iar pentru americanul de rand, care nu stie despre romani altceva decat Dracula, informatia indivizilor care se arunca uluiti la burgerul ala si apoi il inghit hulpav, va deveni eticheta la care se va raporta de acum inainte.
Buuun, deci am facut progrese, stiu americanii de noi ca popor.
Pentru europeni, suntem mai aproape, ei stiu cate ceva despre noi, total alta treaba, nu au cum sa pice ei la exemple din astea stupide. Ei, nu zau?
Cand s-au deschis granitele, eu m-am bucurat dintr-un singur motiv, stare pe care mi-am exprimat-o public starnind ridicari din sprancene. Am spus ca scapam de cel putin jumatate din hoti, cersetori, milogi, ghioarle, parasute, intr-un cuvant oameni din astia de afaceri cu amanuntul. Si asa a fost. Si m-am mai bucurat de ceva, ca o sa simta europeanul realitatiile etnice de la noi si o sa vorbeasca mai incunostinta de cauza despre integrare.
Si uite asa a dat Romania inca o lovitura de brand. Desi italienii sunt departe de a fi un popor ultra-civilizat, pana si eu s-au speriat de campania de marketing romanesc, asa ca ne-au pus eticheta. O stiti si voi care e si se aplica in peninsula chit ca e vorba de o fatuca care ingrijeste de 4 ani o baba senila, chit ca e vorba de un capsunar care isi rupe spatele pe plantatie de vreo 7 ani, nu conteaza, hot, violator, criminal, ROMAN.
Ce face Romania ca sa exporte si brand pozitiv? Nimic. Un clip frumusel turistic de acu nu stiu cati ani, fara nici un impact. Un concept ok, cel de fabulo-spirit ( chiar mi se pare o caracteristica generala capacitatea romanului de a-si bate joc de orice, inclusiv de necaz) fara nici o punere in practica. Exportul imens de valori nu este branding, baieti, pentru ca media nu e interesata de profesionisti ingropati pe la google si nici americanul de rand nu e.
Ma consolez doar cu brandul pe care ni l-am facut in Africa, tot bazat pe o prezenta individuala, dar de data asta clar reprezentativ pentru poporul roman, o natiune de dive superficiale, care vin sa ajute bietii copii negritosi ( ca noi nu avem de ajutat, dar deh…pr-ul nu e asa puternic) si fac sedinte foto in toale africanesti si cu banane in cap.
Sincer sa fiu nu vad nici o evolutie pozitiva in sensul asta, iar daca am trecut de la poporul care a avut un domnitor vampir, un dictator crunt si o gimnastica superba, la un popor de inapoiati flamanzi, hoti si violatori, cred ca in scurt timp, pe aceeasi panta, vom avea acelasi brand ca mongolii, acum sute de ani.
Sa tremure Europa, fratilor! Pe ei, cu brandingul!
) ma adie si un miros placut …
