Startup fever - cum vom schimba noi lumea

Prin primul an de facultate ma simteam atotputernic, puteam lua lumea de piept, credeam sincer ca as castiga. Era perioada in care Internetul era inca ceva de viitor, calculatoarele erau bune sa jucam jocuri pe ele, iar eu tocmai auzeam de tipu’ de la Akela Software, un fost student care deschisese in colaborare cu firma frantuzeasca unde facuse un stagiu, o sucursala in Romania, unde el era patron si ii mergea bine.

Anii au trecut, entuziasmul a scazut si el.

Zilele astea se implineste un an de cand Cezar a inceput un stagiu la un startup de pe Coasta de Azur iar rotitele din capul nostru au reinceput sa se invarta. Dintre fostii exclusivisti ne-am strans laolalta vreo 6 cu planuri mari de viitor. Visam cu totii sa devenim parteneri la o firma care sa faca proiecte in outssourcing pentru parteneri straini. A inceput atunci o activitate febrila de visare si organizare soldata cu infiintarea a inca unei firmulitze studentesti, o firmulitza inghetata foarte repede dupa infiintare.

Zambesc cand ma gandesc acum la falsele probleme pe care ni le puneam atunci: care o sa fie director executiv, cine sa vorbeasca cu clientii, cine o sa munceasca, cine o sa fie sef de proiect, etc.. Rad, pentru ca problemele adevarate nu le-am inteles decat dupa ce am inceput sa citesc eseurile lui Paul Graham , cu marturisiri din experienta autorului(un dot.com millionaire) si sfaturi pentru tinerii ce doresc sa-si deschida startupuri.

Intre timp poate am mai crescut putin si am inceput sa vedem lucrurile altfel. Desi cu totii am amanat pe cat posibil iesirea de pe bancile scolii(deh, rau e cu rau, dar mai rau e fara rau…), adaptarea la viata de om pe picioarele sale s-a facut in general usor. Acum ideile de atunci sunt inca vii, poate mai vii ca niciodata, printre cativa dintre noi: de data asta motivati de dorinta de a nu lucra toata viata pentru o firma a altora, ci de a lucra pentru noi insine si eventual de a deveni milionari(in dolari) pana in 30 de ani(multumiri din nou lui Graham pentru ca ne-a starnit).
Planurile s-au schimbat fundamental: nu mai visam la outsourcing ci, ca multi altii, suntem atrasi de mirajele noului Eldorado – Internet Bubble 2.0. Cautam idei de situri web care sa schimbe lumea, sau de softuri pentru pda-uri care sa ne imbunatateasca viata.

Cu oftica si tristete descopar atunci proiecte nou infiintate precum Tadalist sau Typo care fac, si inca bine, chestii pe care de-abia incepeam sa le planuiesc. Si din fericire sunt din nou salvat de Paul Graham care imi da noi sperante: nu sunt eu fundamental incapabil de idei geniale; e poate vina zeitgeistului.

Concluzia? Pai.. Cezar o spune bine: nu exista diferenta intre ziua de azi si cea de maine. Daca azi nu poti, nu sunt motive ca maine sa poti, sa fii dispus sa te implici si sa o si faci.
Eu inteleg din asta ca bine e sa pornesti. Fie si de la distanta, in timpul liber, fie si copiind ideile altora, fie si calcand gresit. Din greseli invata omul, iar la un moment dat, sper, daca suntem pregatiti, va veni ea si ideea care va schimba lumea. Noi sa avem maini sa o prindem…