Mi-am cumparat primul aparat foto digital in 2003. Eram proaspat ajuns in Franta, student Erasmus la Ecole Polytechnique, nu imi intrasera inca banii de bursa(dar trebuiau sa vina… urgent), stiam insa ca am nevoie urgenta de calculator(pentru teme, pentru mess, si pentru ca nu aveam altul). Cand mi-am deschis cont la banca am profitat de ocazie sa o intreb pe domnisoara Aurelie Michelin (i-am retinut numele pentru ca era o tipesa buna foc) care ar fi conditiile pentru un imprumut scolar.
In fine, nu o mai lungesc, ideea este ca minimul imprumutului pe care il puteam primi era de 1500 euro (desi mie mi-ar fi fost suficienti 1000). 
Asa ca din restul de bani mi-am luat aparat foto si mp3 player din Rue Montgallet(o strada in Paris plina de magazine de IT). Aparatul foto era o bijuterie a acelor vremuri – zoom optic de 10x, viteza foarte buna a declansatorului. Am facut in perioada aia mii de poze.
In ultimii cativa ani nu l-am mai folosit aproape deloc, din doua motive:
In primul rand, pentru ca este relativ voluminos si nu incape in buzunar; nu il puteam lua oricand la mine, nu in plimbari cotidiene prin oras.
In al doilea rand, pentru ca nu ma incantau culorile obtinute – de prea multe ori tonurile erau cam reci, modul automat nu era grozav iar pentru poze faine aveam nevoie de setari amanuntite ale diafragmei, timpului de expunere, focalizare spot si o balanta de alb aleasa cu grija.
Acum cateva saptamani m-am decis ca ar fi timpul sa-mi caut un nou aparat foto.
Am eliminat din start DSLR-uri (digital single-lens reflex). Stiu ca sunt la moda, stiu ca toti bloggerii bazati au asa ceva. Mai stiu si ca o geanta cu DSLR-ul, cateva obiective(unul macro, unul tele si unul universal) ar cantari cateva kilograme. Nu de putine ori vad tineri iesiti la plimbare prin oras, cocosati de geanta de accesorii ale aparatelor foto. Desigur, pozele lor sunt ceva mai frumoase, mai artistice, surprind mai bine detalii, macrouri sau portrete. Dar… sunt deja cocosat de munca, nu as mai vrea sa fiu si de carat aparatul foto.
Primul pas a fost sa ma uit pe Flickr. Pentru cei care nu stiau, Flickr are o sectiune de aparate foto, in care poti vedea cele mai populare modele, fie in general, fie pentru un anumit producator. Partea faina este ca, pentru fiecare model in parte, poti vedea poze facute cu acel aparat – fie “cele mai interesante”, fie organizate pe sectiuni (portrete, macro, nocturne, peisaje). Este o modalitate excelenta (si mai buna decat a oricarui site de recenzii foto) de a vedea cum ies pozele; pe tine poate te pasioneaza mai mult portretele, dar ai vrea sa poti scoate si macrouri decente; pe altcineva poate il tenteaza mai mult peisajele, dar si fotografia nocturna.
In paralel m-am uitat pe situri de recenzii. Cele mai celebre ar fi dpreview.com, imaging-resource.com, http://www.digitalcamera-hq.com/, http://www.cameralabs.com/, cnet si, desigur, nenumarate altele. Pentru modelele recomandate, neaparat aruncam o privire pe flickr.com/cameras/ ca sa vad cum ar arata pozele utilizatorilor obisnuiti.
Ce am cumparat in cele din urma?
Am cautat un aparat compact dar care sa aibe un zoom cat mai mare(am fost rasfatat de cei 10x optici ai dimage-z1), culori faine(cat mai apropiate de ale Canon), viteza de reactie rezonabila si care sa faca poze macro decente(inca un mare minus al Dimage Z1).
Asa ca am mers pe mana lentilelor Leica si a compactului Panasonic Lumix TZ5 si, deocamdata, sunt incantat. E drept, nu are posibilitatea de setare manuala a diafragmei si timpului de expunere, dar preseturile compenseaza cu varf si indesat. Imi place mult posibilitatea de schimbare reala a formatului(4:3, 16:9, etc..), modul extra-wide si, mai ales, stabilizatorul performant care imi permite sa fac poze la zoom de 15x fara probleme (10x optic, restul sunt digitali dar fara pierdere de calitate, pe motive de megapixeli neutilizati). Singura chestie enervanta pana in prezent este ca va trebui sa-mi cumpar o baterie de rezerva, altfel stai cu frica in san, riscand ca dupa 300 de poze cu flash sa ramai fara baterie.
