Mai mult din inertie m-am uitat, joi noaptea, la meci. Eram la Cristi si Speranta, ne chinuiam sa copiem vreo 8 giga de filme(Full Metal Alchemist) de pe Windowsul laptopului lui Dorin pe RedHatul desktopului lui Cristi; o munca.. sisifica. Televizorul era deci o modalitate de a ne umple timpul, cu o imagine usor distorsionata si(aproape) fara sunet. Desi stelist autodeclarat, de ani intregi nu am mai urmarit meciurile; de fapt.. niciodata nu am facut-o cu adevarat. Meciurile, pentru mine, sunt un prilej ideal de a te strange cu prietenii in fata unei sticle de bere si a unor arahide. Restul sunt.. povesti.
Eram enervat de fapt pe nesimtirea cu care ne balacim in noroaie nu numai zilnic, umbland prin Bucuresti(mare capitala europeana.. ) ci, iata, chiar si seara, sportivi, impartasind bucuria glodului cu toti oaspetii straini de soi. O metoda ciobaneasca, sanatoasa si vicleana, probabil imprumutata de Gigi Becali de pe la stramosii nostri si luptele lor de guerilla contra otomanilor(Mihai Viteazu vs Sinan Pasa, Calugareni, 4-2): baga-i pe teren mlastinos, cat sa le reduci inaintarea.
La loviturile de 11 metri mi-am recapatat entuziasmul: am cobit alaturi de alti 20 de milioane de romani impotriva adversarilor. Metoda incununata de succes: nu avea sens sa visam vreodata sa le fim superiori; ciobaneste, romaneste, e suficient sa visam sa aiba ei o zi proasta; bucurosi, apoi, le vom canta “Ce bine-mi pare ca ai luat tzeapa, ce bine-mi pare ca ai pierdut”.
Oda lui Mihai Viteazu, cel care ne-a invatat primul cum sa-i inglodam pe adversari. Mihai Viteazu, primul mare stelist. Mihai Viteazu, incununat de galeria Stelei cu un fular ros-albastru. Priviti si admirati! Numai in Piata Universitatii.
Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS 
. Iti multumesc pentru vizita!
Software engineer; master in cercetare algoritmica la Ecole Polytechnique Paris; a lucrat in Paris in software bursier.
November 2nd, 2006 at 8:31 am
hai steaua.esti cea mai buna.imi pare rau ca ai pierdut.hai steaua