Irina spune: “Eu sunt pe punctul de a da cu piciorul acestor lucruri, tocmai pentru chestiile pe care le-ai enumerat dupa aceea, si pe care cred ca le pot avea doar acasa.”

Ce probabilitate poti da acelui cred din fraza de mai sus? Esti sigura ca un astfel de setup mental nu te impiedica poate sa descoperi lumea din jurul tau, ca sa folosesc un cliseu, inainte de face chiar vreo incercare?

Oricum miscator chiar ceea ce ai scris mai sus. In ambele comentarii.

Nu prea imi dau seama de unde reiese ca singurele momente pe care le consider eu fericite ar fi realizari profesionale sau stiintifice. Eu sunt pe punctul de a da cu piciorul acestor lucruri, tocmai pentru chestiile pe care le-ai enumerat dupa aceea, si pe care cred ca le pot avea doar acasa. Nu e asta centrul discutiei, dar oricum. Nu cred ca exista un standard sau o masura pentru “probleme existentiale”. Cred ca asa cum ai spus si tu, problemele sunt existentiale pentru ca le vad eu asa, dar din moment ce sunt problemele mele, tot ce conteaza e cum le vad eu, nu? Ideea ca pentru altul nu ar fi existentiale, nu le face cu nimic mai putin existentiale pentru mine.

Salutari si nice to meet you

Poate ar fi mai utila nu o scadare a IQ-ului, ci o redistribuire a “punctelor”, ceva gen Diablo craquit :). Poate in felul asta am putea nu numai atinge bucuria, ci chiar sa fim fericiti lucrand la visele noastre.

Irina, acum este prima oara cand citesc ceva scris de tine, dar (ca orice om care nu te cunoaste am impresia ca parerea mea este cu adevarat semnificativa si importanta in situatia ta mi se pare ca esti prea melancolica. Intotdeauna “gaina vecinului este mai grasa” si iarba lui mai verde, dar este important daca ai ales iarba ta sau ti-a fost impusa.

Problemele existentiale sunt existentiale deoarece asa le consideri tu. De multe ori am incercat sa ma pun in pielea altor oameni pentru care problemele sunt total diferite. Pentru cineva religios bucuria vine din credinta, pentru cineva sarac bucuria vine din material iar pentru cineva care stie totul bucuria vine din necunoscut. Nu trebuie sa te crezi mereu amarata in ceea ce nu ai, ci bucuroasa in ceea ce ai.

Stiu ca tot ce scriu aici poate fi interpretat ca o aiureala, mai ales daca cineva ma va lua la bani marunti pentru a vedea daca aplic acest lucru. Dar totusi printre momentele cele mai fericite pe care mi le amintesc nu se numara doar realizari profesionale sau stiintifice, ci si dupa-amiezi de vara cu o carte in mana, fuga prin ploaia calda la terminarea unui semestru, primul sarut si suieratul crivatului, si alte zeci de imagini sau momente. Niciodata nu trebuie sa lasi o parte a vietii sa capete mai multa importanta decat celelalte daca nu este cu adevarat ceea ce iti doresti.

Si revenind la povestirea lui Alex (al carei personaj, daca imi aduc bine aminte, nu a facut nici pe departe atatea nazuri in a accepta targul:)), ma gandesc uneori daca Einstein (citat cu nerusinare si fara copyright pentru urmasii sai nu a stat in cumpana inainte de a publica rezultatele sale… inainte de a deveni cel mai celebru om al secolului si poate al mileniului. Oare s-a gandit vreodata ca ar abandona totul doar pentru a nu fi motivul atator schimbari ?

Dar ai dreptate, ca sa functioneze chestia asta, ar trebui sa fie ceva scos din mine… sa nu am amintirea “celeilalte vieti”… viata aia mai chinuita si mai trista, dar atat de bogata. The grass is always greener on the other side?.. maybe… but my own grass looks alright tonight… I’m not that keen on green anyway