Comments on: To leave or not to leave… http://alexbrie.net/206/to-leave-or-not-to-leave/ Crampeie dintr-o viata... ordinara Fri, 05 Dec 2008 02:39:30 +0000 http://wordpress.org/?v=2.6.3 By: simona http://alexbrie.net/206/to-leave-or-not-to-leave/#comment-7739 simona Fri, 19 Sep 2008 19:16:02 +0000 http://localhost/wordpress/?p=206#comment-7739 mi-a placut foarte mult cele scrise de tine si intr-un fel ma regasesc si eu..cu lacrimi in ochi......viata asta e ca naiba... multi vad...putini inteleg.. mi-a placut foarte mult cele scrise de tine si intr-un fel ma regasesc si eu..cu lacrimi in ochi……viata asta e ca naiba… multi vad…putini inteleg..

]]> By: Alex http://alexbrie.net/206/to-leave-or-not-to-leave/#comment-1626 Alex Wed, 21 Jun 2006 03:23:44 +0000 http://localhost/wordpress/?p=206#comment-1626 <p>Bine zis…</p> Bine zis…

]]> By: Daniel http://alexbrie.net/206/to-leave-or-not-to-leave/#comment-1623 Daniel Wed, 21 Jun 2006 00:04:16 +0000 http://localhost/wordpress/?p=206#comment-1623 <p>Exista o perioada critica, care incepe cam la 6 luni dupa emigrare si tine in jur de 2, cel mult 3 ani. Sunt ani de tranzitie, cand efuziunea initiala s-a mai domolit, inca nu stii foarte bine limba, procedurile administrative nu s-au terminat, nu ai inca un “trecut” in tara de adoptie, si sentimentul de “acasa” inca nu e perfect conturat. <br />Este ultima incercare pe care trebuie s-o treaca emigrantul—o data ce ai depasit-o, complexele dispar subit, te simti pe deplin “acasa”, ai deja un trecut si prieteni locali, iar limba o stapanesti excelent. <br />Nu e de mirare ca cele mai multe repatrieri se petrec in perioada de care vorbeam…</p> Exista o perioada critica, care incepe cam la 6 luni dupa emigrare si tine in jur de 2, cel mult 3 ani. Sunt ani de tranzitie, cand efuziunea initiala s-a mai domolit, inca nu stii foarte bine limba, procedurile administrative nu s-au terminat, nu ai inca un “trecut” in tara de adoptie, si sentimentul de “acasa” inca nu e perfect conturat.
Este ultima incercare pe care trebuie s-o treaca emigrantul—o data ce ai depasit-o, complexele dispar subit, te simti pe deplin “acasa”, ai deja un trecut si prieteni locali, iar limba o stapanesti excelent.
Nu e de mirare ca cele mai multe repatrieri se petrec in perioada de care vorbeam…

]]> By: Alex http://alexbrie.net/206/to-leave-or-not-to-leave/#comment-198 Alex Tue, 15 Feb 2005 11:49:03 +0000 http://localhost/wordpress/?p=206#comment-198 Scuze.. ai dreptate. Ma gandeam doar la mine si la cateva exemple cunoscute mie. <br /> Cat despre intruziune.. chiar te rog mult de tot, comenteaza! Mai aflu si eu cine imi citeste blogul, mai aflu si parerile si ideile altora, de cele mai multe ori mai bune decat ale mele. <br /> Bun venit in blogul meu! Scuze.. ai dreptate. Ma gandeam doar la mine si la cateva exemple cunoscute mie.
Cat despre intruziune.. chiar te rog mult de tot, comenteaza! Mai aflu si eu cine imi citeste blogul, mai aflu si parerile si ideile altora, de cele mai multe ori mai bune decat ale mele.
Bun venit in blogul meu!

]]> By: doina http://alexbrie.net/206/to-leave-or-not-to-leave/#comment-197 doina Tue, 15 Feb 2005 11:37:53 +0000 http://localhost/wordpress/?p=206#comment-197 Nu toti cei plecati au “spatele asigurat”, Alex…(scuze pt. familiaritate si intruzie, dar am simtit nevoia sa precizez!). Nu toti cei plecati au “spatele asigurat”, Alex…(scuze pt. familiaritate si intruzie, dar am simtit nevoia sa precizez!).

]]> By: Alex http://alexbrie.net/206/to-leave-or-not-to-leave/#comment-188 Alex Sun, 13 Feb 2005 10:10:08 +0000 http://localhost/wordpress/?p=206#comment-188 Ma flatezi, inutil poate.. Iti multumesc din nou pentru aprecieri, dar in mod clar nu le merit: Nu am eseuri stralucite, si nici pe departe experienta necesara unui guru. Chiar dimpotriva..<br /> <br /> Eu unul iti urez succes in adaptarea la stilul american, iti urez sa nu renunti, dupa cum ziceai, esti o winnera innascuta. Gandeste-te mereu ca ai portite de scapare, dupa cum ti-au povestit si prietenii americani. Noi, cei plecati, avem un mare atu, o uriasa sansa fata de cei de acasa: avem spatele asigurat. Daca ceva nu merge bine prin strainataturi, stim ca ne putem oricand reintoarce acasa, printre cei dragi. Iar posibilitatea asta, desi mare sursa de indoieli si nostalgii, e ceea ce ne da putere. Aici, afara, putem incerca imposibilul: Nu avem ce pierde. Ma flatezi, inutil poate.. Iti multumesc din nou pentru aprecieri, dar in mod clar nu le merit: Nu am eseuri stralucite, si nici pe departe experienta necesara unui guru. Chiar dimpotriva..

Eu unul iti urez succes in adaptarea la stilul american, iti urez sa nu renunti, dupa cum ziceai, esti o winnera innascuta. Gandeste-te mereu ca ai portite de scapare, dupa cum ti-au povestit si prietenii americani. Noi, cei plecati, avem un mare atu, o uriasa sansa fata de cei de acasa: avem spatele asigurat. Daca ceva nu merge bine prin strainataturi, stim ca ne putem oricand reintoarce acasa, printre cei dragi. Iar posibilitatea asta, desi mare sursa de indoieli si nostalgii, e ceea ce ne da putere. Aici, afara, putem incerca imposibilul: Nu avem ce pierde.

]]> By: Irina Craciun http://alexbrie.net/206/to-leave-or-not-to-leave/#comment-187 Irina Craciun Sun, 13 Feb 2005 06:55:32 +0000 http://localhost/wordpress/?p=206#comment-187 Alex, iti multumesc inca o data. Am impresia ca ai devenit un fel de guru pentru mine :P chiar daca indirect si de peste ocean… Parca nu imi vine sa cred ca cel care scrie cele mai frumoase eseuri pe care le-am citit vreodata, a scris ceva pentru mine. <br /> Inca o data, am senzatia ca eu am scris asta… Intr-adevar, la o asemenea decizie te pierzi inevitabil printre variabile, si apelezi la parerile celorlalti. Cel mai mult ma bucur ca am si parerea si sfatul tau, nu numai pentru ca tin asa de mult la tine (stiu ca nu te cunosc, dar serios de cand ti-am descoperit eseurile esti o prezenta greu de ignorat in viata mea, si pe peretii unui camin din Louisiana :P) dar si pentru ca e singura parere pe care o am de la un alt “plecat”... sunt multe lucruri pe care numai un alt “plecat” le poate intelege. O data ce pleci, esti cuprins de o serie de stari, emotii si senzatii pe care nu le poti avea in nici un alt context. E vorba de acel… partir c’est mourir un peu…....... e fantastic sa mori putin si sa fii constient de asta… zic “fantastic” pentru ca este totusi un proces spectaculos, chiar daca te aduce la disperare. Sa stii si sa simti cum parti din tine mor incet si sigur. E extraordinar. Sunt convinsa ca prin ce fac eu acum incerc sa ma opresc de la aceasta moarte, si incerc sa readuc la viata tot ce a murit deja. Si prin eseul tau mi se arata inca o data ca moartea, de orice fel ar fi ea, este ceva irevocabil. E bine ca inteleg, sa vedem daca voi putea sa si accept intr-o zi. <br /> <br /> Iti multumesc inca o data, Alex, si… sincer, daca nu gaseam eseul tau in noaptea aia, si apoi toate scrierile tale, eram in avion demult… Cred ca si ajungeam acasa pana acum :P<br /> <br /> Sa ne auzim cu bine. Tin pumnii la examene ;)<br /> <br /> Irina. Alex, iti multumesc inca o data. Am impresia ca ai devenit un fel de guru pentru mine :P chiar daca indirect si de peste ocean… Parca nu imi vine sa cred ca cel care scrie cele mai frumoase eseuri pe care le-am citit vreodata, a scris ceva pentru mine.
Inca o data, am senzatia ca eu am scris asta… Intr-adevar, la o asemenea decizie te pierzi inevitabil printre variabile, si apelezi la parerile celorlalti. Cel mai mult ma bucur ca am si parerea si sfatul tau, nu numai pentru ca tin asa de mult la tine (stiu ca nu te cunosc, dar serios de cand ti-am descoperit eseurile esti o prezenta greu de ignorat in viata mea, si pe peretii unui camin din Louisiana :P) dar si pentru ca e singura parere pe care o am de la un alt “plecat”… sunt multe lucruri pe care numai un alt “plecat” le poate intelege. O data ce pleci, esti cuprins de o serie de stari, emotii si senzatii pe care nu le poti avea in nici un alt context. E vorba de acel… partir c’est mourir un peu………. e fantastic sa mori putin si sa fii constient de asta… zic “fantastic” pentru ca este totusi un proces spectaculos, chiar daca te aduce la disperare. Sa stii si sa simti cum parti din tine mor incet si sigur. E extraordinar. Sunt convinsa ca prin ce fac eu acum incerc sa ma opresc de la aceasta moarte, si incerc sa readuc la viata tot ce a murit deja. Si prin eseul tau mi se arata inca o data ca moartea, de orice fel ar fi ea, este ceva irevocabil. E bine ca inteleg, sa vedem daca voi putea sa si accept intr-o zi.

Iti multumesc inca o data, Alex, si… sincer, daca nu gaseam eseul tau in noaptea aia, si apoi toate scrierile tale, eram in avion demult… Cred ca si ajungeam acasa pana acum :P

Sa ne auzim cu bine. Tin pumnii la examene ;)

Irina.

]]>