Alex Brie

blogger / iOS developer / solopreneur

Logo

Blog

Tech (english) 08 May 2018

7 October 2018

Ganduri

by Alex

Dupa cum am mai mentionat si cu alte ocazii, in ultimul an am devenit fanul a 2 noi autori, probabil cele mai interesante si puternice voci contemporane. Amandoi in egala masura de argumentati, elocventi si eruditi, si mai ales, diametral opusi ideologic.

In coltul rosu, Jordan Peterson: psiholog, profesor universitar si autor canadian, devenit mai mult sau mai putin accidental simbol si purtator de cuvant al ramurii conservatoare/crestine a societatii. Autor al 12 rules for life”, o carte atat de densa in idei extraordinare incat la 6 luni de cand am inceput-o de-abia am ajuns pe la lectia 7. Pentru ca fiecare micro-idee si sfat din zecile de pe fiecare pagina merita rumegate si insusite pe indelete, ca de pilda ce anume face o viata sa merite sa fie traita, cum faci sa dai un sens existentei atunci cand descoperi ca viata este suferinta si lipsita de scop, cum sa scapi de tentatia anarhiei si nihilismului.

In coltul albastru, Yuval Noah Harari, istoric, profesor universitar si autor israelian, autor al bestseller-ului “Sapiens” si urmarilor “Homo Deus” si “21 de lectii pentru secolul XXI”. Harari spune povestea civilizatiei umane de la origini pana in prezent si priveste cu admiratie dar si teama la avansul stiintific si tehnologic, aducatoare de atatea beneficii (eradicarea molimelor, a foametei, a razboaielor perpetue), dar si riscuri la adresa existentei umane (incalzirea globala, poluarea, secatuirea resurselor, arme de distrugere in masa).

Peterson a fost concediat de la univeristatea din Toronto pentru ca a refuzat sa se supuna legii de adresare cu pronume de gen neutre, justificand ca i-ar fi incalcata libertatea de exprimare. Harari este casatorit cu un alt barbat, pe nume Itzik.

Peterson crede ca excesul de “cushioning”, de “political correctness” ne atrofiaza ca oameni, ca indivizi, si ne predispune unor traume substantiale. Are ca argumente pacienti care, crescuti in puf si feriti de imagini ce-i pot afecta emotional, au fost traumatizati pe viata cand au intalnit oameni cu adevarat rai sau situatii dificile. Peterson afirma ca nu ne putem cunoaste cu adevarat decat atunci cand acceptam ca suntem si noi capabili de lucruri odioase; dar ca devenim mai puternici cand alegem sa nu le facem. Harari, ca suntem deja membri ai unei civilizatii globale, marea majoritate a oamenilor accepta deja aceleasi adevaruri universale, folosim aceleasi medicamente, formule stiintifice si monede de schimb. Si ca acest lucru ne-a ajutat deja sa oprim epidemii si molime, sa scoatem din saracie si foamete miliarde de oameni, si sa nu ne mai razboim pe scara larga in fiecare zi. Suntem deja, vrem/nu vrem, membri ai aceleiasi civilizatii mondiale. Avem insa nevoie si de o politica si viziune globala, unitara, care sa ne ajute sa trecem cu bine peste incercarile si riscurile uriase ce deja ne pun la incercare.

Amandoi au dreptate, amandoi sunt geniali, amandoi incearca sa afle si sa explice si altora ce putem face pentru a supravietui si trai mai bine, ca specie si ca indivizi. Si totusi, daca ar fi pusi in fata buletinului de vot de la referendumul din Romania, octombrie 2018, probabil fiecare ar pune stampila in alta casuta.

Sau poate ca, inteligenti fiind, amandoi ar refuza sa se prezinte la acel vot. Pentru ca ar intelege ca libertatea lor se opreste in libertatea altuia; ca Peterson, asa cum nu vrea sa fie fortat prin lege sa vorbeasca intr-un anume fel, nu ar vrea sa interzica prin lege altor oameni sa faca ceva ce pentru restul este normalitate. Ca avem nevoie de unitate, nu de discordie. Ca, daca doi barbati sau femei ar avea ceva scris pe o hartie, nici o libertate a mea nu ar fi limitata; dar, in schimb, daca eu le-as interzice ceva, doar pentru ca vreau, nu as fi cu nimic mai nobil sau mai bun.

Cam atat.

tags: