Acum un an

In urma cu un an, pe vremea aceasta stranseseram aproape toate cele 200000 de semnaturi necesare USR pentru a candida la alegerile parlamentare.

Mica noastra echipa de nebuni din Sectorul 2, la a carei mobilizare si coordonare sunt recunoscator ca am avut sansa sa contribui, reusise sa stranga 15000 de semnaturi, clasandu-se pe locul 1 sau 2 (depinde de cine numara) in clasamentul neoficial al sectoarelor din Bucuresti.

Obosisem rau, in saptamanile acelea de stat pe strazi. Obosisem sa-i tot raspund fetitei mele suparate ca nu ma mai vede decat seara, cand ma intorceam acasa cu foile cu semnaturi, ca am fost pe strada, incercand sa lupt pentru sansa ei la un viitor mai bun.

Obosisem sa tot raspund pensionarilor nervosi ca nu, nu sunt platit de Soros; ca, dimpotriva, eu sunt unul dintre aceia care donez si am donat mii de roni acestui nou partid. Ca stau in strada alienandu-mi slujba si familia, pentru ca vreau sa dau o sansa democratiei.

Ca m-am saturat de politicieni corupti, de jocuri de culise, care incalca legile, normalitatea si bunul simt, convinsi ca ei stiu mai bine.

Ca USR este partidul nou al oamenilor curati, integri, care nu au mai facut politica si vor sa schimbe felul in care se face politica in Romania. Ca actualul parlament este atat de murdar incat duhneste de-a dreptul, si ca trebuie schimbat.

Ca, nu, nu am nicio garantie ca noii parlamentari vor putea schimba ceva – nici macar ca vor ramane de-a pururi integri – dar ca vor incerca. Ca mama m-a invatat ca, atunci cand o haina este rupta si murdara, ea trebuie schimbata cu o alta curata si noua – chiar daca stii ca, cu timpul, si aceasta se prea poate murdari, invechi si rupe.

USR-ul nu a avut o ideologie fondatoare si, din pacate, nici macar un set de valori fundamentale unanim acceptate. Unii au inteles USR-ul ca un partid anticoruptie si al unei administratii transparente; altii, ca o platforma de lansare pentru noua generatie de politicieni, inteligenti, educati si, cel putin la inceput, curati. Altii, drept acel mesia care ar trebui sa salveze tara si sa o transforme, instantaneu, intr-un El Dorado (cine stie, poate intr-un univers alternativ, unde USR-ul a dat guvernul in 2016, asa s-a si intamplat). Unii, drept partid al drepturilor si libertatilor civile, unii drept partidul anti-PSD, altii drept o potentiala viitoare aripa tanara a unui PNL reformat.

Eu am inteles USR-ul din prisma cuvintelor pe care le-am repetat obsesiv pe strazi in acea luna si jumatate: drept un deschizator de drumuri pentru democratia din Romania – un semn ca se poate face politica si altfel – curat, corect, performant.

Nu neaparat partidul lui Nicusor Dan si al lui Clotilde Armand; nici partid al libertatilor civile; ci acel partid nou, de oameni curati care nu au mai facut politica, care vor sa schimbe felul de a face politica in Romania: cu demnitate si onoare, bun simt, respect fata de lege, dand un glas real pentru toti votantii indiferent de ideologii si orientari, in numele democratiei si dreptatii.

Mi-am dat, de multa vreme, demisia din USR si, implicit, din functia de vicepresedinte de filiala de sector. Dar inca mai sper ca ceilalti membri sa se uite bine in oglinda si sa se redescopere atat pe ei cat si pe partidul din care fac parte. Sa se gandeasca bine ce isi doresc de la USR si care sunt motivele ce i-au atras la acest partid. Ca simplu votant, sper ca “un alt fel de a face politica”, democratic, reprezentativ si fara jocuri de culise, sa fie printre ele.


Similar Posts:

Leave a Reply