Relaxare la mare

E ultima dupa-amiaza la mare(era sa scriu “pe litoralul insorit al Marii Negre”, dupa cum am fost invatat in anii copilariei ca ar face mai frumoase compunerile; dar nu voi scrie asa, ci ramanem la esential: la mare). Vantul s-a intetit si pe plaja nu mai avem ce cauta; ne ramane o incercare la piscina complexului de casute unde suntem cazati.

Brusc, vajaitul vantului dintre salcii este acoperit de acorduri. De acordeon acordandu-se. La vecinul “La Scoica” incepe o petrecere ; e prea devreme si parca prea duminica pentru o nunta, dar cine stie…. o fi o ciorba tarzie de potroace dupa cea de aseara?Incep si dedicatiile; pentru nasul mare, pentru socrul mic; apoi corecturile: pentru toata lumea, ca asa vrea socrul mare, sa nu fie diferente. Totul la maxim, asurzitoare si pentru noi, cei cazati la jumatate de kilometru distanta. Dupa voce pare sa fie chiar zeul mezelul nuntilor romanesti, cu timbrul sau gutural; nu sunt sigur, cunostintele mele in manelistica se rezuma la a recunoaste numele mai mediatizate si genul in sine.

Dupa injurii mentale si analize indelungate constatam ca avem o singura scapare: sa ne imbracam si sa fugim la o plimbare impromptu catre statiune.

Pe cand pornim masina, remarcam ca linistea a coborat din nou asupra cartierului. Dar e prea tarziu, zarurile sunt aruncate.

Update: am revenit 3 ore mai tarziu; la volum ceva mai mic, petrecerea autentic românească duduia in continuare. Oameni de succes.


Similar Posts:

Leave a Reply