Pasajul sanatatii si sportului

Vorbe din vechime spun ca miscarea e buna, ea sta la baza unei vieti sanatoase. Este logic corolarul ca, atunci cand vrei binele cuiva, sa-l motivezi sa faca cat mai multa miscare.

De la o vreme, primaria capitalei a decis sa-mi arate ca, in felul sau, subtil si cu ocolisuri, imi vrea binele: scarile rulante de la pasajul Universitate sunt mereu defecte pe fix sensul meu de mers.


Nu as fi remarcat, poate, cadoul neasteptat, daca nu as fi facut naveta zilnica la noul meu job cu o trotineta electrica, dintre acelea sprintene pe drum dar un pic prea grele cand trebuie sa le transporti pe sus.

Cam acum o saptamana a inceput ciudatenia: voiam, dinspre Coltea venind, sa cobor in pasaj si sa urc la iesirea de la Universitate. Fix scara rulanta de care aveam nevoie nu mergea(cea din sens invers era functionala, dar nu ma ajuta, evident). Nici la iesirea din pasaj dinspre Universitate nu am avut mai mult noroc – din cele doua scari rulate, fix aceea care urca era, si ea, oprita. Asa ca am luat voiniceste pe sus cele 12 kile de trotineta eTwow si am coborat/urcat ca orice pieton destoinic.

Am crezut ca este o coincidenta – se mai intampla, evident, ca niste scari rulante sa se defecteze din cand in cand. La sfarsitul zilei de munca, ele erau inca defecte, iar perechile lor functionale isi inversasera sensul de mers, facandu-mi parca in ciuda : cea care cobora dinspre Universitate spre pasaj era, de data asta, oprita, si invers la Coltea. M-am mirat un pic la gandul ca, intr-o zi intreaga de lucru, tehnicienii primariei ar fi trebuit sa reuseasca sa le repare. Dar cine stie, poate ca sunt prea putini angajati la primaria Bucurestiului(de doar 4 ori mai multi decat la Berlin) si au lucruri mai importante de facut decat imbunatatirea traficului pietonal din fix buricul Bucurestiului, kilometru zero si nexus al circulatiei; nu?
Dar trebuie sa fim optimisti: un pic mai multa miscare, un pic mai multa tonifiere a antebratului.

Incet incet, insa, cu fiecare zi ce trece, nu doar ca respectivele scari rulante nu au fost reparate, ci boala ciudata de care sufera le-a molipsit si pe suratele lor. O saptamana mai tarziu de la declansarea misteriosului fenomen, am ajuns sa fac pariuri mentale inainte de a ajunge la Universitate: cate oare din cele 8 scari rulante(2 la fiecare iesire) functioneaza azi? Si pe ce sensuri de circulatie?

Concluzia este una logica si fireasca: nu este o intamplare. Cineva de la PMB (sau Metrorex, sau cine stie care o fi entitatea care are grija de pasajul Universitate) chiar ma iubeste si vrea sa fiu un pic mai sanatos. Poate altii s-ar supara; bratele mele de programator, atrofiate de ani de click-uit mouse-ul, si picioarele prea lenevite de la atata stat la birou, sunt cu fiecare zi ce trece, un pic mai fericite, avand parte de un pic mai putin confort si un pic mai mult efort. Macar de doua ori pe zi – la dus si la intors.

Iti multumesc, asadar, draga primărie!

(foto: Norihiro Haruta, via BucurestiulMeuDrag)

Update: la fix o zi dupa ce am scris acest post, steaua norocoasa mi-a suras: am prins functionale ambele scari rulante de pe sensul de mers; altele erau defecte, dar ale mele mergeau. Mai poate sa zica vreunul ca primaria nu-si asculta cetatenii?


Similar Posts:

Leave a Reply