Despre startupuri, bloguri si idei

Am inceput sa urmaresc, in ultimele zile, printre picaturi, serialul “Silicon Valley“. Stiu ca nu e nou, dar pana acum nu imi trezise curiozitatea – ma asteptam sa nu fie decat o caricaturizare a vietii de programator, ba poate chiar o insulta indirect adusa profesiei noastre. Ma temeam ca imi va trezi acelasi sentiment de face-palm pe care il am cand in filmele hollywoodiene programatorul stingher, care nu cunoaste nici macar conventiile sociale de baza, reuseste in cateva minute sa scrie un “cod” care sparge conturile bancilor, viruseaza calculatoarele ternare ale invadatorilor extraterestri sau sa reprogrameze sistemele de securitate care ne protejeaza de dinozauri (“this is Unix? I know Unix!“).

Spre surprinderea mea, Silicon Valley este insa, pe langa comedie usoara, si o introducere bunicica (romantata si plina de stereotipuri) in lumea startupurilor.

Mai mult, m-a facut sa realizez – un lucru confirmat in trecut de prietenii care au vizitat zona – ca aproape toti oamenii din “Valley” care au cat de cat tangenta cu tehnologia viseaza la a crea “the next big thing”. Cu totii au cate un proiect sau mai multe la care lucreaza in putinul timp liber ramas dupa job, actiuni care asteapta sa se coaca, prototipuri sau MVP-uri pentru care spera sa primeasca investii si sa le transforme in startupuri – o continua efervescenta de idei si proiecte, planuri de investii si inovatii.

Si mi-a mai amintit ceva:

Acum vreo 11 ani, in plin avant al epocii Web 2.0, am fost cuprins si eu de nebunia de a schimba lumea prin ceva proiect revolutionar. Am inceput zeci de idei si prototipuri, de la un Google Maps mashup pentru a cauta adresele din Bucuresti (atunci cand Google inca nu crease asa ceva) la meta-motoare de cautare, incercari de clone de Techmeme sau de Yelp sau aplicatii de mobil utilitare pentru telefoanele cu J2ME.

Dupa cum va inchipuiti, niciunul dintre acele proiecte nu a depasit stadiul de prototip; nu erau niste idei grozave, dar in primul rand nici eu nu eram pregatit sa renunt la timpul liber si independenta pentru a transforma niste idei abstracte in afaceri concrete. Am incetat, treptat, sa mai intretin legatura cu online-ul, bloguri sau conferinte, concentrandu-ma pe ceva ce stiam ca fac mai bine – mici aplicatii standalone de iPhone, offline si independente, pentru care invalidarea sau validarea si succesul financiar veneau de indata ce le dadeai drumul pe AppStore.

In alta linie de idei, de prin 2003 de cand (inspirat de blogurile cu eseuri ale lui Paul Graham si altii ca el) am inceput sa scriu si eu pe net, periodic am decis a nu mai scrie banalitati si ganduri cotidiene(in românã), ci DOAR articole lungi, eseuri sau povestiri(eventual in engleza). Inevitabil insa, de fiecare data cand am incercat asta, rezultatul a fost acelasi – nu am mai scris nimic, iar blogul a ramas gol si stingher.

Acum, revenind la subiect: atat in ce priveste blogul, cat si pentru proiectele (mobile sau online) din trecut, mi s-a reconfirmat, repetat, o lege universala: atunci cand stai intr-un colt asteptand cuminte sa vina inspiratia pentru a scrie/face ceva genial, sfarsesti prin a nu mai face nimic. Pofta vine mancand, creativitatea vine creând. Marii scriitori ajung mari scriind des si mult si de toate; marii sculptori, sculptând, iar cantaretii cântând. Startupurile din Silicon Valley au succes, productivitate si inspiratie, pentru ca oamenii de pe acolo cauta incontinuu noi si noi idei. Pana la a urzi urmatorul Google, Facebook sau Instagram, acestia trec prin zeci de idei si proiecte proaste ; insa, incercand si experimentand, treptat progreseaza. Doar lucrand poti invata si doar cautand noi idei si demarand noi proiecte poti ajunge sa creezi ceva nou si valoros.

Cu alte cuvinte, muschii inspiratiei, al creativitatii si al productivitatii trebuie exersati incontinuu, altfel se atrofiaza.

Si, atunci cand stau sa analizez acele proiecte de acum 10-11 ani esuate, imi dau seama ca, de fapt, fiecare dintre ele a fost o treapta care m-a invatat ceva nou, si mi-a deschis noi portite si oportunitati. De pilda, cel care implica Google Maps m-a ajutat sa cunosc antrepreori locali, lucru care mi-a adus indirect un proiect de freelancing, un interviu la Google si in cele din urma un job cool pentru un startup din US; cel cu clona de Yelp mi-a adus un premiu, noi cunostinte si relatii; iar proiectul legat de aplicatii mobile a generat alte proiecte de freelancing, plus certitudinea ca Apple AppStore va fi ceva urias si ca va trebui cu orice pret sa fiu printre primii developeri cu aplicatii pentru AppStore.

In concluzie: ca sa nu o mai lungesc prea mult: mi-am reamintit ca prin cantitate poti ajunge si la calitate, doar scriind mult poti ajunge sa scrii si bine, si ca lucrand la cat mai multe proiecte poti sa te dezvolti enorm si, in cele din urma, sa gasesti niste idei si directii cu adevarat bune ; ca toate proiectele, chiar si cele esuate, te pot invata lucruri noi si deschide, indirect, oportunitati pe care nu le-ai fi anticipat altfel.

(PS. acest articol a fost inspirat si de mini-postarea lui Bobby de aici)


Similar Posts:

1 thought on “Despre startupuri, bloguri si idei”

  1. “Repetitio mater studiorum est.”
    Intr-adevar – trebuie sa incerci cat mai multe idei, sa vezi ce prinde si abia apoi sa te focusezi strict pe acel proiect.
    Insa pana sa ajungi acolo trebuie sa creezi – incontinuu si neincetat.

Leave a Reply