Thailanda - pe scurt partea 2

Nu stiu daca chiar asa stau lucrurile, dar mie asa mi s-au parut: in Thailanda, toata lumea avea de lucru.

Am vazut foarte putini cersetori(raportat la standardele Romanesti), si anume un tip in Bangkok(pe o strada centrala – Silom), cu copilul langa el. A fost, efectiv, singurul cersetor pe care l-am vazut intr-o luna de perindari. Restul oamenilor din Thailanda faceau ceva: vindeau cate un fruct(pe care ti-l curatau si taiau bucatele eventual), sau niste frigarui(de pilda, de pui uns cu sos de peste si mai stiu eu ce, sau porc sau chiar de caracatita), sau faceau pe ghizii, sau pe taximetristii(la fiecare pas erai intrebat ‘Hello, Tuk-Tuk?’). Sau pe agentiile de turism: fiecare loc unde poposeai avea prin codul CAEN local si specializarea in agentie de turism: iti vindea bilete de avion, tren, taxi sau tururi organizate, la preturi fixe standardizate din care, mai mult ca sigur, isi trageau si comisioanele adecvate.

Cred ca nu era doar o impresie, dar toata lumea avea de lucru: vindeau in piata, erau ghizi, taximetristi, iti faceau de mancare, te plimbau cu barca, iti faceau masaj sau vindeau te-miri-ce in piata. Toata lumea alerga, toata lumea se agita, mereu cu un scop si niciodata degeaba.

Din cate am inteles, toate astea erau posibile datorita guvernantilor. Care intelesesera ca e bine sa-l lasi pe omul de jos sa-si castige painea cea de toate zilele. Taxe mici sau zero pentru cei cu venituri mici, ochi inchisi la aspecte minore de genul vanzarii de mancare pe strada, etc. Bradut scria candva ca acolo si taranii sunt incurajati sa pastreze cel putin o agricultura de subzistenta – ceva, orice, care sa le asigure hrana zilnica.

E o diferenta mare, cred, fata de ce se intampla cu tara noastra: o tara in care NIMENI din cei de la carma tarii nu se gandeste la omul de rand.

O tara in care statul prefera sa dea bani somerilor(bani obtinuti din imprumuturi scumpe de afara) in loc de a-i lasa sa-si castige o paine.

Ciudat, nu?

« home