Thailanda - pe scurt partea 1

Mi s-a atras atentia pe undeva pe Twitter ca nu prea am explicat eu care e treaba cu Thailanda si ca numele obiectivelor turistice de pe aici nu au prea mare noima pentru neinitiati. In alta ordine de idei, cica nu prea are sens sa dau prea multe detalii, un rezumat ar fi mai util. In plus, faptul ca am terminat in sfarsit cu luna de vacanta pe meleaguri thailandeze ma face sa vreau sa mai scurtez povestea. Nu a mers faza cu povestitul pas cu pas, asta este, nu-i problema, am material de blogat un an de acum incolo. Dar pana atunci iata un rezumat rapid al aventurii noastre thailandeze:

In primul rand, de ce Thailanda? Pe de o parte motivat de pozele si povestirile lui Bradut Florescu, care a petrecut aproape un an de zile in Koh Phangan – o insula din sud-estul Thailandei si a blogat intens in aceasta perioada. Apoi pentru ca este una din cele mai ieftine destinatii din Asia de Sud-Est, dar totodata moderna si civilizata(ma rog, cu unele exceptii, chestii care dau sarea si piperul unei calatorii - sau, in plan local, sosul de peste si chilli-ul). Exista, evident, prin zona tari si mai moderne si mai civilizate dar proportional mai scumpe; iar Thailanda este o destinatie foarte turistica, cu(conform celor citite pe net) peste 12 milioane de turisti straini anual. Din pacate nu cred ca doamna Udrea a fost una dintre acestia, fiindca sigur ar fi avut de invatat despre strategii de turism si mai ales implementarea acestora.

Dar sa nu ma mai lungesc: din ce m-am prins din ghidurile turistice si ce am vazut pe aici, Thailanda s-a specializat in doua tipuri de destinatii: cele de vacanta la mare in insulele din sud-vest(cea mai importanta – Phuket), cele din sud-est (cea mai importanta – Koh Samui) sau pe continent(Pattaya) si cel gen backpacking – aventura/calatorie, cu destinatii importante Bangkok(tipic metropola asiatica – cca 8 milioane locuitori, temple vechi, agitatie, mancaruri pe strada, etc) si imprejurimile(Ayutthaya, Lompburi - vechi capitale cu ruine de palate si temple), Chiang Mai (‘capitala’ de nord - oras mare dar aerisit cu temple vechi, munti, triburi de emigranti, mult artizanat, etc), parcuri nationale cu paduri tropicale, insule ceva mai hippie – Koh Phangan(insula din sud-est renumita pentru petrecerile ‘Full Moon Party’ de pe plaja, scaldate in galeti de vodca si whiskey thailandez si afumate cu ierburi ilegale). Lor li s-ar adauga arhicunoscutul turism sexual, dar care nu face subiectul acestui post.

Atat noi cat si multi din cei pe care i-am intalnit pe drum au incercat sa combine ambele tipuri de destinatii(backpacking+plaja). Un traseu popular(si destul de bun) presupune ca dupa 2-3 zile in Bangkok sa iei un tren de noapte spre Chiang Mai, unde dupa alte 3-4 zile sa iei un avion low-cost spre Phuket, sau unul mai putin low-cost spre Koh Samui pentru cateva zile de plaja si soare.

Itinerariul nostru a fost insa ceva mai complex - in total am stat cam 4 zile in Bangkok, apoi tren de noapte spre Surat Thani – un oras din sud de unde am luat autobuzul spre Khao Sok(parc national in mijlocul padurii tropicale). Khao Sok e simpatic, mai ales daca visul vostru de mici copii era sa ajungeti in jungla sa vedeti maimute si serpi si liane atarnand din cocotieri. Pentru cei cu mai putin timp la dispozitie, este o destinatie pur optionala. Dupa cum ati citit mai demult, dupa 4 nopti la Khao Sok am facut cale intoarsa spre est vreo 100 km pana la feribotul care ne-a dus in insula Koh Samui, op destinatie de genul Mamaia - ceva mai aglomerata si mai scumpa. Era frumos acolo, dar noi voiam ceva mai multa liniste si plaje mai pustii. Asa ca am scurtat din sejurul in Samui si am plecat in schimb spre etapa urmatoare: Koh Tao.

Koh Tao e o insulita mult mai mica decat Koh Samui, la o distanta de 500 baht de persoana si 3 ore de mers cu vaporul. Este totodata si unul din cele mai mari centre de scuba diving din lume si cel mai prolific in cursuri de scuba-diving acreditate PADI sau SSI. Desigur, atunci cand ne-am inscris la cursurile PADI de Open Water diving nu la asta ne gandeam ci doar la a face ceva simpatic si neobisnuit in cele vreo 5 zile planuite acolo. Cursurile au durat 4 zile, sejurul nostru in Koh Tao 9 zile, iar cele cateva scufundari in apa cristalina printre milioane de pesti exotici, corali, arici, castraveti si stele de mare au fost printre cele mai frumoase(daca nu cele mai frumoase) amintiri pe care le luam cu noi. Nu credeam ca scuba-diving-ul e o preocupare prea interesanta, dar acolo sub ape am descoperit o lume nebanuit de frumoasa, din care nu ai fi vrut sa te mai intorci. Din pacate buteliile cu aer comprimat te cam fortau sa o faci. In afara de scufundari, in Koh Tao am mai stat la plaja si lenevit intr-o atmosfera boema, de Vama Veche fara corturi(doar guesthouses si bungalow-uri pe plaja) dar si fara manele ci doar cu muzica buna, mii de backpackeri straini sau pasionati de scuba diving si expatriati stabiliti pe insula.

Ultima parte a vacantei noastre a fost petrecuta la Chiang Mai, un fel de Cluj al Thailandei (pastrand proportiile) - oras ceva mai mic si mai linistit si mult mai turistic. Ca sa ajungem aici am petrecut 2 zile pe drum: plecati la 2 PM din Koh Tao, luand vaporas spre coasta(3 interminabile ore pe o mare agitata si de rau de mare incipient), autocar spre gara din Chumphon, apoi ore de asteptare pe peron, tren de noapte spre Bangkok, ajuns la 5:20 AM, 3 interminabile ore de asteptare ale trenului de zi spre Chiang Mai urmate de alte 12 ore si jumatate de drum. In total vreo 3 ore de somn in 48 de ore, dintre care 31 de ore de drum. Iar in Chiang Mai pana in prezent am facut urmatoarele: vizitat orasul, ferma de orhidee si fluturi, spectacol de maimute dresate, spectacol la o ferma de serpi, mangaiat tigrii vii(si nedrogati) la Tiger Kingdom, facut plimbare pe elefanti, dat cu pluta pe un rau din apropiere, mica excursie prin jungla pentru o baie intr-o cascada, plimbari si cumparaturi la Sunday Walking Market, plimbari si cumparaturi la Night Bazaar.

Frumos? Da, de fain e fain, dar parca nu atat de fain in realitate pe cat suna in brosurile turistice. Violeta se astepta la mai multa modernitate, civilizatie avansata si nivel de trai occidental. Eu ma asteptam la ceva mai multa salbaticie, maimute in toti copacii, banane pe care le culegi intinzand mana de pe trotuar, elefanti pe post de taxi, sa fiu initiat in tainele universului de catre un ascet buddhist si in box thailandez(Muai Thai) de catre un batran maestru ce locuieste in mijlocul junglei printre ruine de temple. Realitatea a fost insa un amestec de universuri, mereu surprinzatoare, uneori mai civilizata decat Romania, dar alteori cu mult mai exotica, mercantila si.. asiatica.

« home