Thailanda - Ziua 9 si mai apoi

Nu am mare experienta de calator; pana acum de-abia daca am vizitat vreo 6 tari superficial(un oras-doua cu obiectivele principale) si am fost in trecere prin alte 2-3. La capitolul backpacking stau si mai prost, excursia de acum fiind prima de acest gen. Dar despre calatorii am observat o chestie tare ciudata: cand pleci intr-un loc necunoscut si citesti ghiduri turistice, mereu gasesti informatii despre ‘ce trebuie vazut’, eventual pline de descrieri romantate si idilice. Rareori vreun ghid turistic aduce si informatii utile calatorului de genul ‘mijloace de transport’, locuri unde sa mananci sau unde sa te cazezi. Desigur, exista mereu Lonely Planet, Rough Guides sau Guide du Routard, dar si acestea sufera de superficialitate, dorind sa acopere toate obiectivele turistice si toate orasele de vizitat.

Mi-ar placea un ghid turistic ‘for dummies’. Sau unul ‘in 21 days’ (unde, in schimb, numarul de zile sa fie fix acela al vacantei tale. Un ghid ‘step by step’, mai degraba tutorial pe care sa-l urmezi pas cu pas. Sa iti povesteasca de pilda cum de la aeroport dupa ce treci de punctul de vama vei face dreapta, vei urca pe scari si vei astepta autobuzul numarul 4 la care vei plati x dolari si din care vei cobora la a treia statie de langa McDonalds, de unde vei merge pe prima straduta de la dreapta pana la hotel. Desi imposibil de realizat, un asemenea ghid turistic te-ar scuti de multe din neplacerile calatoritului intr-o tara straina. Imposibil de realizat pentru ca fiecare om este diferit, are alte criterii directoare, alte bugete si alte obiective tinta. Si, evident, nu toti turistii ar putea sa se cazeze intr-un acelasi hotel.

Blogurile, povestind la persoana 1 din experienta directa a bloggerilor, pot aduce in schimb ‘the second best thing’. Fara a-ti da sugestii despre ce autobuz sa iei si in ce hotel sa te cazezi, ar putea povesti sincer si persoal atat partile bune cat si cele rele, ideal in cat mai multe amanunte cu putinta. Chestii pe care le poti folosi apoi in propriile calatorii; cam cum, de pilda, mi-au folosit mie cele povestite de Dragos Roua din calatoria sa in Bangkok.

Cam asta visam eu sa fac aici: sa scriu, zi de zi, pas cu pas, ce am facut, ce am vazut, ce am mancat, cu ce am calatorit si cu cine ne-am intalnit. Problema insa este ca genul acesta de blogat dureaza, ore intregi, ore pe care nu le ai cand ajungi seara obosit si de-abia astepti sa te bagi in pat pentru ca maine vei avea o zi si mai lunga. Nu stiu cum de reusesc altii.

Asa ca voi scurta din nou, si mai mult, povestirea:

In dimineata celei de a 9-a zile am plecat din Khao Sok cu directia Surat Thani. Biletul de drum l-am luat de la receptia hotelului/complex de cabanutze unde stateam, cel din Khao Sok. Voi reveni candva pentru ca mi se pare interesant sistemul prin care fiecare hotel, restaurant sau cafenea internet de aici este si agentie de turism si iti poate face rezervari la tren, feribot sau autocar(la preturile firmei respective) ba chiar oferi servicii integrate. Asa ca cu 500 baht/om am fost luati de un mini-van de la resort, dusi pana la iesirea din ‘statiune’, bagati intr-un microbuz de unde am fost dusi pana in Surat Thani, de unde am fost bagati in alt microbuz care ne-a dus pana inca vreo 15 km pana la debarcaderul de feriboturi, de unde ne-am urcat in feribot care ne-a dus pana in Koh Samui unde am debarcat candva pe la 3 dupa masa. De acolo a trebuit sa mai dam inca 400 baht unui taximetrist(in mod normal lua 600 baht dar a redus pentru ca mai ducea un cuplu de englezi) ca sa ne duca pana la hotelul unde aveam rezervarea. Hotel care s-a dovedit mai departe decat ne asteptam(iar taximetristul a trebuit sa le dea telefon ca sa afle unde se afla), la vreo jumatate de ora de mers agale de plaja mica din Bo Phut (un sat pescaresc din nordul Koh Samui). Dupa ce ne-am mai oprit si sa mancam ceva, pe plaja am ajuns de-abia pe la 5-6 seara - o plaja pustie, cu apa foarte mica si cu un nisip(in apa) amestecat cu noroi, cam ciudat si respingator la atingere.Dar plaja era frumoasa, apa foarte calda, palmierii susurau incet in freamatul inserarii savurate de turisti straini tolaniti in hamacele din bungalow-urile lor aflate chiar pe plaja.

In ziua urmatoare, reativ dezamagit de plaja din BoPhut, am facut cu mana unui taximetrist sa ne duca pana in Chaweng - plaja din estul Koh Samui, cea mai mare si celebra plaja a statiunii. Taximetristul a cerut initial 400 bht, eu i-am oferit 200, am facut pace la 250 (iar cand am coborat mi-a dat rest pana la 260, ca cica nu mai avea marunti). Omul era haios, stia multe despre Romania, Steaua si FC Vaslui si zicea ca suntem primii est europeni pe care i-a intalnit in Koh Samui - majoritatea turistilor fiind nemti, francezi sau italieni. Ii era rau de mare si nu prea parasea insula, dar cand o facea mergea cu masina in feribot.

Plaja Chaweng e superba - nisipuri albe, ape turcoaz, palmieri. Conform ziselor taximetristului nu era nici aglomerata ca de obicei, se pare ca turismul in Thailanda e inca afectat de fostele probleme politice. Vanzatori ambulanti de suveniruri, saronguri sau fructe ne deranjau insa destul de des pe plaja, pana am invatat sa-i expediem rapid cu un ‘No’ ferm insotit de miscarea mainii. Ca mica picanterie de calatorie, am ramas masca cand, atunci cand ‘No’-ul meu nu a fost destul de ferm, vanzatorul s-a apropiat si, conspirativ, m-a intrebat ‘Maria?’ *. Apoi, vazandu-mi nedumerirea de pe chip, a plusat ‘Coca?*’. Speriat am inceput sa dau din cap a ‘Nu’ raspicat pana a plecat. Daca nu v-ati prins, se pare ca Maria era numele de cod pentru iarba. Coca - pentru, evident, altceva.

Violeta iar o sa ma certe ca nu povestesc decat chestiile ciudate si poate neplacute. Motivul este unul simplu: chestiile mai ciudate sunt usor de povestit - sunt epice. Cele frumoase mult mai greu: imaginile de carte postala sau poster estival, apa cristalina de 36 si chiar 38 grade pe alocuri in care ne tolaneam pana ni se incretea pielea de pe degete; senzatia de libertate si decadenta burgheza de a manca, intinsi pe nisipul alb si marunt ca o faina, ananas proaspat taiat si feliat maiastru de vreun vanzator de fructe ambulant. Berea rece ca gheata cumparata din 7-11 si bauta la umbra cocotierilor. Linistea(da, era aproape liniste, lipsita de acordurile Radio Vacanta sau ale dj-ilor de la Disco Tineretului Mega Discoteca din Costinesti). Si, revin, culoarea si calmul marii - te simteai ca intr-o piscina, uriasa cu apa transparenta si verzuie.

P1040494

Dar voi continua povestirea alta data: acum, peste 10 zile mai tarziu, suntem in Chiang Mai proaspat ajunsi si ne pregatim de vizitat orasul. Pe curand!

« home