6 ani

Pe nesimtite timpul trece. Ma uit in arhive si imi dau seama ca au trecut 6 (SASE!) ani de cand am inceput sa scriu pe net. Daca in loc sa scriu pe net as fi facut un bebel, pe vremea asta el ar fi fost in grupa mare, probabil ca se chinuia sa invete sa zmagaleasca litere si sa joace staipac cu alti colegi de gradinita. Dar bebelul nu exista, in locul lui exista un blog. Iar daca am inceput sa scriu pe net acum 6 (SASE!) ani, saitul acesta exista de acum 5 (CINCI!) ani.

Cand incerc sa-mi amintesc de ce am numit acest sait alexbrie.net, cred ca singura chestie inteligibila din amalgamul care zace in mintea mea ar fi ca acum 5 ani jumate imi cumparasem pe Amazon “American Gods” de Neil Gaiman, al carui site/blog – neilgaiman.com il descoperisem ulterior(desi nu il citisem). Prin aceeasi perioada il citeam pe paulgraham.com, asa ca atunci cand am vrut sa migrez de pe alexbrie.livejournal.com la propriu-mi domeniu, la sugestia lui [timbru.com][4], gandul de a-mi face un sait care sa ma reprezinte, sa creeze si sa adauge cate ceva la brandul meu personal, a implicat si concluzia – saitul trebuia sa se cheme alexbrie.ceva. Si cum, pe vremea aceea, imi inchipuiam ca .com se refera la companii, .org la organizatii si .net la chestii ce tin de internet, iar eu nu eram nici companie, nici organizatie ci doar un om care voia sa scrie pe net, iata ca am ajuns sa-mi cumpar(o investitie ce mi se parea uriasa pe vremea aceea) domeniul alexbrie.net

Anii au trecut, blogul meu a trecut de epoca gangurelii la cea a mersului de-a busilea, la cea a primelor grupe de gradinita. Si a ajuns acum la varsta de 5 ani. Ca periodic, ma intreb de ce oare il mai tin in viata. Sincer, nu prea stiu ce sa mai scriu in el: daca scriu chestii legate de IT, software si programare, ar fi plictisitor(m-ar plictisi si pe mine, daramite pe voi); daca scriu despre saituri pe care mai umblu si stiri de internet pe care le citesc pe Google Reader, risc sa fiu banal si asemanator celorlalte ‘jdemii de bloggeri. Singurele chestii pe care ar merita sa le scriu sunt gandurile si peripetiile din viata mea cea simpla; dar atunci intimitatea se duce, orice pustan de 12-17 ani caruia nu-i place de fatza mea ar putea afla unde stau, ce marca de masina conduc si cat m-ar costa(circa 150 euro?) vopsitul unei zgarieturi lasate artistic cu cheia pe aripa dreapta a Suzukiului SX4 poreclit in familie “Zuki“(vorbesc ipotetic, stiu ca am cititori de calitate, care nu ar face asa ceva).

Mda, deci uneori ma simt blocat – bloggingul si-a schimbat, in 6 ani de zile, vocatia si tonalitatea. Acum se discuta despre bloguri de nisa, despre specializari, despre problogging si vizitatori. Pe vremea cand am inceput sa scriu pe net, tot ce ma interesa era sa povestesc parintilor cat mai costa o cutie de lapte cumparata de la Franprix din Orsay, Ile de France. Asta si sa imi fac prieteni pe net.

Parintii mei nu stiu (si probabil nu au stiut niciodata)cat costa cutia de lapte antementionata. Nici eu nu imi mai amintesc. Prieteni in schimb mi-am facut: cu unii am pastrat legatura, cu altii am pierdut-o; cu unii am devenit [bff][5] si chiar m-am inrudit.

Ce sa mai, 6 ani de blogging. A fost interesant, si frumos.

Oare cat va mai dura?

[4]: http://timbru.com “” [5]: http://www.urbandictionary.com/define.php?term=bff

« home