Curiozitatea

Stiu, nu m-ati intrebat, dar daca ati fi facut-o v-as fi raspuns. Cea mai importanta trasatura a mea (nu stiu inca daca este cea mai mare calitate sau cel mai urat defect) este curiozitatea.

Stiu ca eram curios inca de cand aveam cateva luni si ma fascinau paharele intinse pe masa adultilor. Nu imi amintesc scena (daca as fi facut-o, probabil ca cea mai mare calitate a mea ar fi fost memoria), dar mama imi povesteste ca intindeam manutzele catre lucitoarele recipiente cu lichid transparent. Pana cand un unchi sugubatz, profitand de o scurta absenta a mamei, m-a lasat sa inspectez in voie paharul sau. Se pare ca am urlat cateva ore apoi, cu gatul usturat de palinca de Salaj.

Nu stiu daca e vina licorii distilate din prune sau, din nou, a marii mele trasaturi. Cert este ca, in vremurile de mers de-a busilea si construit castele pe covor, scormoneam prin toate dulapurile, sertarele si cartile. Din fericire pentru nervii parintilor eram totusi ascultator si nu insistam daca mi se spunea ca “nu e voie”. Fiorul nevoii de cunoastere era temperat de un oarecare bun simt si discretie.

Intocmai lui [Habarnam][1], personajul preferat in anii copilariei, am incercat pe rand variate indeletniciri, unele mai dezastruoase decat altele. Am tras cu arbaleta dupa gaini si porumbei; cu “invizibilul” dupa vrabii; cu undita din crengi de alun am pescuit cizme din garla satului. In existenta mea de vara rurala am calarit iezii, zgariat pisicile si furat cirese; am inventat arme biologice, am explorat cotloanele podurilor, continutul borcanelor cu comori sau pasajele secrete prin care era tras fanul din pod in grajd.

Am visat expeditii in jungla(esuate pe motive de lipsa a junglei), patrule de muschetari, cow-boy si indieni, detectivi sau ciresari. Am traforat, asamblat si lansat rachetomodele prin ’89, construit si comercializat sagetzele(darts) din betigase de numaratoare, inventat coduri si alfabete secrete, conceput o revista a scolii ramasa intr-un unic exemplar, debutat un roman SF cu aventuri intergalactice, ramas si el in cateva prime pagini. Am incercat in van sa cant la muzicuta, fluier sau chitara, sa desenez sau sa pictez. Am incercat pe rand sa joc baschet sau voley, sa inot sau sa ma dau cu skateboard-ul. Am reusit uneori sa merg cu rolele, schiurile sau snowboard-ul, sa zbor de cateva ori cu parapanta, sa cobor o data in rapel, sa invat vreo doua kata si sa bifez vreo doi kiu pe centura cea alba.

Am incercat chiar sa vad cum sta treaba cu fotografia, cu scrisul, blogul sau twitterul. Cu matematica, fizica, informatica, cercetarea in inteligenta artificiala, antreprenoriat online sau IT.

Am incercat de toate. Am continuat in putine; am excelat in si mai putine.

Toate acestea, bune sau rele, multe sau putine, le datorez curiozitatii. Si ma bucur pentru ele. La sfarsit vreau sa stiu ca am cunoscut cat mai multe din lucrurile interesante de pe planeta asta.

Cultiva, creste, educa si apara-ti curiozitatea. Este cel mai de pret dar primit cand te nasti.

[1]: http://alexbrie.net/9/habarnam-dunno-refound/ “Habarnam Dunno refound alex brie . net”
« home