Despre hotia din noi

Doua din cele mai interesante lecturi din ultimele luni au fost Freakonomics (Steven D. Levitt and Stephen J. Dubner) si Predictably Irrational (Dan Ariely) [prescurtata in continuare P.I.]. Lucrari inrudite ce povestesc idei oarecum neasteptate despre natura umana; prima, din perspectiva economistului ce extrage, prin analize statistice, concluzii noi din date publice; cealalta din perspectiva sociologului psiholog, care foloseste teste si experimente comportamentale pentru a gasi raspunsuri intrebarilor despre natura umana.

Omul, zic ele, este mult diferit de fiinta rationala si logica visata de economisti sau moralisti. Oamenii sunt lacomi, creduli, naivi, razbunatori, rautaciosi, irationali si predispusi la mici hotii(cata vreme si le pot justifica/scuza). Stiam deja ca suntem inconjurati de lacomie si hotie. Neasteptat este insa ca, asa cum o dovedesc experimentele, oricine(inclusiv studenti de elita sau manageri de succes) este predispus la aceste mici hotii, minciuni sau inselatorii. Poate chiar eu sau tu, cititorule, suntem mai lacomi sau mai venali decat o credeam.

Un vanzator de covrigi prin birourile din Washington, care lasa cosuri cu covrigi dimineata, alaturi de o pusculita goala, si revenea seara dupa cosul gol si bani, este unul dintre eroii Freakonomics. Lasata nesupravegheata, lumea din birouri putea fura fie covrigi, fie bani, fara alt paznic decat propria constiinta. Desi, in mare, oamenii erau relativ cinstiti, furtul de covrigi(neplata acestora) era mai mare in preajma Craciunului, in firme mai mari, pe vreme proasta sau in birourile managerilor (decat in cele ale angajatilor).

Cand au avut posibilitatea sa triseze la teste scrise(in cadrul unui experiment descris in P.I.), studentii de la MIT nu au ezitat sa o faca, mai ales daca primeau o suma modica de bani pentru fiecare raspuns corect. Laudabil este ca nu au trisat “prea tare” ci doar cate un pic(atat cat ii lasa propria constiinta). Paradoxal este insa ca, intr-un experiment similar, atunci cand nu primeau direct banii ci doar jetoane ce puteau fi ulterior transformate in bani, rata trisarii a explodat; daca nu trisau pentru bani ci pentru jetoane, studentii o faceau de multe ori mai usor.

Similar, din frigiderele comune din caminele studentesti, cutiile de Coca Cola plasate de Ariely au disparut peste noapte. Cand insa in locul lor erau plasate bancnote de 1 dolar, nimeni nu s-a atins de ele.

Mie mi se par uimitoare asemenea rezultate, desi de-a lungul timpului am vazut destule cazuri similare. A fura (sau trisa pentru) bani este urat, rau si lumea o face foarte rar; in schimb, a fura(sau trisa pentru) bunuri materiale(Coca Cola) sau abstracte(jetoane ce pot fi schimbate cu bani) este, cumva, o pata mult mai usoara pe constiinta. Cumva, in mintea noastra, nu percepem drept furt sa iei un pix de la birou, sau chiar 10 pixuri, sau chiar topuri intregi de coli de imprimanta. Este insa furt sa furi bani – fie ei 10 centi. Sa fie oare de vina pedeapsa(adesea mai mare pentru bani decat pentru bunuri)? Sau o fi de vina gestul, interzis din frageda copilarie, de a te atinge de banii altuia?

De ce constiinta studentilor MIT sta relaxata cand este vorba de a bea cutia de Coca Cola a altcuiva, dar trage semnalul de alarma cand e vorba de aceeasi valoare in bani? De ce le vine usor managerilor de mari firme americane sa ia covrigi fara sa-i plateasca, dar nu si sa fure din cutia cu bani? De ce niste fosti elevi din liceul meu nu s-ar fi atins de banii altcuiva, dar nu le-a fost jena sa “ia” rucsacii turistilor aflati la catarare pe stancile Bucegilor? Sau de ce, la piata, nu eziti sa mananci, sub ochii vanzatorului, cateva capsuni sau cirese, sub pretextul ca le gusti sa vezi daca merita, dar in ruptul capului nu le-ai baga in buzunar sa pleci pentru a le manca pe furis?

Cred ca sunt intrebari ce nu vor capata un raspuns rezonabil prea curand. Natura umana pare mai complicata si mult mai interesanta decat o credeam. Iar pentru alte anecdote, experimente sau idei despre comportamentul uman, va recomand calduros cele doua carti si in special capitolele din P.I. despre atitudinea oamenilor in fata preturilor, gratuitatilor, reducerilor sau ofertelor speciale.

« home