Smenuri cu valuta

A fost odata ca nici odata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti, a fost acum vreo doua saptamani si ceva, un fat frumos cu portofel subtire.

Voiam sa scot niste bani de la Western Union; practic, banii castigati din Google Adsense in ultimul an(yep, toti deodata, ca erau prea putini altfel..); si mai practic, bani de bere.
La prima banca in care am intrat mi s-a raspuns ca “fata care se ocupa de Western e in pauza de masa, reveniti mai incolo“. In a doua banca, ca le merge Western, dar nu si Western Quick Cash, ca au ei o problema cu sistemul. La a treia banca era coada, la a patra am avut insa noroc. (Da, vorba povestii, in Dristor intr-o zona de 300 de metri pe 100 isi au salasul doua Banca Transilvania, una bucata BCR, BRD, Piraeus Bank, Credit Europe, CEC, si sigur imi mai scapa una)

Dupa indelungate si complicate probe de rezistenta, implicand xeroxuri de pe buletin, formulare de completat, semnat si contrasemnat, ajung in sfarsit la casieria bancii respective(una din cel sapte de mai sus). Primesc X bancnote de 20 de dolari. Le numar, lucrurile par ok, zic sarumana si ies catre cea mai apropiata casa de schimb (una care avea cursul cu mult mai bun decat la banca). Le inmanez si… primesc inapoi o bancnota de 20 de dolari.

Pe asta nu pot sa v-o schimb.
“De ce?”
E expirata, e din serie veche, e din 85. Nu mai primim de-astea.
“Pai de-abia am primit-o si eu de la banca.”
Duceti-va si vorbiti cu ei.

Prin urmare m-am intors la banca. Evident, casiera se uita la mine ca la felul 14.
Da ce are?
“Pai mi-au refuzat-o, ca cica e din 85 si nu se mai primeste.”
Hmm.. da, asa e, nici noi nu primim de-astea. Nu are cum sa fie de la noi
“Doamna, de unde altundeva sa o am? Dumneata mi-ai dat-o.”
Nu se poate, nu v-am dat-o eu.

In fine, probabil ca privirea mea incruntata, atitudinea dacica de “io de-aicea nu plec” au facut-o pe casiera sa se strecoare, cu bancota buclucasa in mana, pana in spate, unde si-a intrebat superiorul, superiorul superiorului si probabil chiar pe Isarescu. S-a intors cu o privire plina de compasiune, mila si, evident, dispret.
Prin capul meu umblau deja pledoarii, capete de acuzare si scenarii de detectiv acuzator… “aha! cucoana, m-ai vazut mai prost si ti-ai zis sa strecori o bancota expirata printre altele, scapi de o grija din casa, speli un ban.. Vreau sa vorbesc cu seful! Si cu seful sefului! Ba chiar cu Isarescu!“. Din fericire gandurile au ramas la acest nivel, si gura s-a mentinut inchisa inca o secunda…

Bine, fie, v-o schimb, dar sigur nu de la mine o aveti.
“Ba de la dumneavoastra, ca din alta parte nu aveam.”

Si uite-asa, binele a triumfat inca o data asupra raului. Iar voi, copii, cand tineti valuta americana in mana, uitati-va atenti la Washington sau cum l-o chema pe baiatul ala, sa nu fie cel din ’85. Ca cica nu mai e bun.

« home