Problemele cu invatamantul…


Exista mai multe probleme ale invatamantului. A gandi simplist zicand “dati-le mai multi bani” sau “ce le mai trebuie, si-asa au destui” nu face un bine decat revistelor de scandal. In realitate problemele invatamantului sunt mult mai multe si mai complicate. Eu ma voi lega doar de trei.

Problema 1. Salarii in invatamantul preuniversitar

Il stiti, e cel de 8 clase sau 12 clase pentru cei mai rasariti. Noi, astia trecuti de o varsta, am fost norocosi. Am prins profesorii ajunsi in post pe vremea “aia”: de cele mai multe ori oameni foarte capabili, oameni deosebiti, oameni care ne-au invatat sa gandim, care ne-au modelat caracterul. De cele mai multe ori oameni care ar fi putut urma cu succes o cariera universitara, daca ar fi fost dispusi sa devina membri activi de partid, sa-si raporteze colegii si studentii si, in general, sa devina curvele sistemului. Au refuzat, si au ales sa devina profesori de gimnaziu sau liceu. Oameni geniali, care au creat generatii intregi de olimpici.

Problema cu ei este ca au inceput sa se duca. Locul lor este luat de tineri absolventi de facultate, sau de suplinitori. Un profesor suplinitor incepe cu salariul pe la 4-5 milioane de lei vechi. Carui tanar absolvent i-ar conveni sa lucreze ani buni pe acest salariu, intr-un mediu destul de stresant? Celor extraordinar de dedicati… sau celor care sunt multumiti ca au reusit sa termine facultatea. Nu te miri atunci ca profesorii cei noi vin slab pregatiti si nu reusesc sa atraga respectul si interesul elevilor.

Stiati voi ca multe scoli supravietuiesc doar pentru ca aduc profesori suplinitori, iesiti de multicel la pensie, dar pe care alea 4 milioane in plus ii motiveaza sa mai faca un efort? Ce se va intampla cand si acestia vor muri? Cine va veni in locul lor?

Solutia 1. Salarii mai mari pentru tinerii invatatori si profesori.

Salarii destul de mari cat sa te motiveze sa intri in invatamant. Sa poti trai din salariul acela fara sa trebuiasca sa faci meditatii. Fara sa trebuiasca sa primesti atentii banesti la BAC. Altfel, calitatea invatatorilor si profesorilor va scadea de la an la an, pe masura ce “aia batrani” isi vor da duhul, iar nimeni din tinerii absolventi nu va dori sa lucreze pe un salariu infim. Cand vor fi salarii mai mari in invatamant, cererea pentru posturi va creste. Vor veni mai multi candidati la concursurile de titularizare, unii dintre ei vor fi chiar capabili sa ia note de trecere. Treptat, oameni motivati si pasionati, pe care doar lipsa unui salariu decent ii impiedica sa aleaga calea invatamantului, vor veni din nou la catedra. Sigur, nu vor fi geniali precum cei din epoca trecuta, dar vor reusi poate sa ne invete copiii sa scrie si sa gandeasca.

Problema 2. Interesele din invatamantul universitar

Invatamantul universitar sufera dintr-o problema complet diferita: are prea multi bani, iar de la an la an castiga si mai multi. Facultatile de stat au inceput sa castige mai multi bani decat cele private.
La unele facultati de stat, taxele la locurile cu plata sunt mai mari decat la facultati particulare. Restantele se platesc, anii suplimentari de asemenea. De la an la an, profesorii sunt motivati sa lase cat mai multi restantieri. Nu conteaza ca ai gandit bine, nu conteaza ca ai rezolvat problema… aproape bine. Daca poate sa te arda, o va face. Pentru ca astfel facultatea are de castigat.

Din aceeasi cauza, facultatile maresc de la an la an numarul de locuri. Te si intrebi unde ii baga pe toti acestia: nu se construiesc camine noi, nu se construiesc amfiteatre sau laboratoare noi, dar numarul de locuri creste. In loc de o concurenta fireasca, menita a-i alege ca studenti pe cei mai buni dintre candidati, fiecare promotie ii primeste pe toti doritorii. Fara concurs, doar cu dosar, in general doar pe baza notei de la BAC. Si te mai miri ca elevii dau spaga la BAC.
Nu am cifre clare, dar am auzit ca profesorii universitari ar castiga cateva mii de euro pe luna. O parte de la buget, o parte din “proiecte de cercetare” finantate de UE, o parte din joburi de consultanti, ministri, parlamentari, etc. Eu nu am timp pentru un job, ei au pentru 5. Te mai miri atunci cand auzi de clanuri infiltrate in universitati: parinti profesori care si-au facut copiii profesori care si-au facut nevestele profesoare.. universitare. Inteleg ca inteligenta sa mosteneste in familie, dar parca nici chiar asa.

Solutia 2. Masuri pentru temperarea avanturilor financiare ale universitatilor.

Comisii care sa verifice finantele facultatilor si cadrelor universitare. Ceva mai mica autonomie universitara, un control mai ferm din partea autoritatilor…
Visez cu ochii deschisi. Nu in Romania, tara in care nici ministrii nu sunt controlati. Sau in care controlorii sunt insisi lupii moralisti.

Problema 3. Invataceii

Elevii nu mai scriu compuneri, le iau de-a gata de pe net. Nu mai citesc carti, citesc rezumatele online. Nu mai fac referate, le descarca.
Elevii nu mai invata acasa, stau pe messenger, pe hi5, joaca World of Warcraft sau Triburile. Elevii nu mai sunt atenti la ore, se joaca pe mobil, dau SMS-uri sau se gandesc doar la sex in scoala.
Elevii nu isi mai respecta profesorii ci ii iau la bataie.

Solutia 3. Cresterea exigentei in invatamant.

Invatamantul preuniversitar ar trebui sa fie gratuit, nu obligatoriu. Cine nu invata nu va trece clasa. Cine nu isi face temele, cine copiaza de pe net, cine nu citeste lecturile scolare.
Scoala ar trebui sa fie loc de invatamant, nu loc de intalnire. Absentele penalizate drastic, comportamentul indecent de asemenea. Mobilul folosit in clasa va fi confiscat.
Scoala ar trebui sa fie un loc sigur. Fara cutzite, fara incaierari. Gardienii de la intrarea in scoli sa-si faca datoria si in interiorul acestora.

Cum ziceam, sunt mai multe probleme in invatamant. Nu m-am legat prea tare de coruptia din minister si inspectorate, de meditatiile “fortate”, de religia in scoli, de lipsa dotarilor(cladiri in paragina, baze sportive). Sunt multe probleme, multe solutii posibile. Dar mai trebuie si puse in aplicare.

sursa foto: Alessandro Pucci


Similar Posts:

0 thoughts on “Problemele cu invatamantul…”

  1. Sunt valide argumentele tale, eu am citit mai atent ce ai zis despre învăţămîntul universitar, unde sunt cîteva nuanţe.

    Salariile acolo nu sunt echilibrate, adică, în timp ce un profesor universitar poate ajunge pe la 12.000 de lei salariul, un preparator are cam 1.000 de lei şi un asistent vreo 1.300 de lei.

    Pe urmă, veniturile din taxe şi altele nu se duc direct în salariile profesorilor. Salariul e fix, mai poate veni rar o primă, mai sunt nişte bani la admitere şi licenţă şi cam atît. Banii din taxe ar trebui să meargă o parte ca taxă de protecţie la universitate (Unibuc ia 40% fără să comentezi) şi o parte în investiţii – dotare etc. Deci degeaba las restanţieri că oricum nu eu încasez banii pe restanţe (sume modice, de 25 de lei pe restanţă).

  2. Foarte bine surprinsa situatia! Ai dreptate in toate privintele. O singura completare: in universitar salariile celor sub functia de profesor sunt la fel de mizerabile, mai ales a celor pe pozitii de asistent, preparator, etc.

    Cred ca mai e o dimensiune in discutia asta care de multe ori e lasata la o parte, anume rolul parintilor, al familiei si tendintele sociale.

  3. 1. Am si eu o idee fixa relativ la salariile la stat : sunt de acord cu marirea salariilor – cu o adaugare: l-ai prins ca ia mita, ca face meditatii cu elevii din clasa lui – nu il mai lasi sa mai fie bugetar in viata lui.

    2.”Treptat, oameni motivati si pasionati, pe care doar lipsa unui salariu decent ii impiedica sa aleaga calea invatamantului, vor veni din nou la catedra”
    Am fost prof de mate timp de 7 ani- din facultate si doi ani dupa – si bun, cred eu. Nu cred ca m-as intoarce in invatamint dupa atita timp – mai ales ca ar trebui sa iau muuuuult mai putin …(ma rog, fara meditatii)

  4. din an in an sunt din ce in ce mai putini copii; cresterea exigentei in scoli este o solutie, dar nimeni n-o sa vrea sa-si dea copilul intr-o scoala de zbiri;
    btw, aplicarea regulamentului scolar, chiar si pt. nr crescut de absente( si astea-s concrete, se vad in catalog) este foarte greoaie, ca sa nu mai vorbesc de impertinente la ora care pot fi demonstrate foarte greu.

  5. @Yuki – eu unul as vrea sa-mi dau copilul la o scoala exigenta, cat mai “de zbiri”. Daca tot il dau la scoala, as vrea sa invete carte si nu sa taie frunza la caini, sa chiuleasca sau sa se drogheze la buda.
    Deci, da, vreau scoli responsabile si cat mai serioase, unde stii ce face copilul tau. Cam cum se intampla in scoli particulare. Acolo de ce se poate si in cele publice nu? Cine si de ce saboteaza invatamantul public?

  6. nu cred ca saboteaza nimeni intentionat invatamantul public; oricat s-ar satura lumea sa o tot auda, cauza sta in salariile proaste ale profesorilor; pe 7 mil nu vin sa-sibata capul la catedra decat asa cum ai spus tu, aia pasionati care nu pot face altceva, si care usor usor se pierd, sau aia care nu-s buni in alta parte;
    insa daca cresti salariul profesorilor debutanti, ca sa-i motivezi sa vina ( iar cresterea asta ar fi fost buna pt ei, pt ca pe 10 mil e cat de cat ok sa incepi, zic eu) trebuie sa cresti salariul tuturor profesorilor, pt. ca practic creste salariul de baza la care se adauga vechimea si sporurile ( pt. grade) la profesorii mai vechi( cel putin 10 ani vechime).

    de ce in scolile particulare se poate?–pt. ca parintele stie de la inceput unde-si duce copilul si de ce-l duce acolo, el plateste niste bani si vrea sa stie exact de ce-i plateste.

  7. Este o privire simplista asupra problemelor invatamantului. Ar trebui sa vorbesti cu careva profesori de liceu/facultate inainte sa scrii ceva. Scoala arata cu totul altfel vazuta la stirile de la TV sau din ziare. Dar na, pentru un blog din asta o merge.

    In primul rand, trebuie sa stii ca liceele nu duc deloc lipsa de profesori. Anul acesta, dupa examenul de titularizare/suplinire, au ramas cam 100 profesori de limba si literatura romana nerepartizati in Bucuresti din lipsa de posturi. La fel e si la matematica, numai ca acolo sitatia asta exista de ani buni. Singurele materii unde nu sunt profesori sunt engleza (si alte limbi straine) si informatica. In sate e alta poveste, dar acolo o marire de salariu chiar si de 100% nu ar schimba mult situatia.

    In al doilea rand adevarata problema cu “invataceii”, cum te indupleci tu sa-i numesti, e lipsa de motivatie. De acolo rezulta messenger si hi5 acasa, SMS si telefoane la ore, si etc. E greu sa convingi un elev sa invete atunci cand cele mai bune exemple de reusita in viata pe care le vad sunt cei care se “descurca”, cei care pleaca in Italia si Spania. De ce sa stai sa inveti? Ca sa ajungi ca dom’ profesor? Mentalitatea “afara e mai bine” e la fel de raspandita, chiar daca Romania a intrat in UE. Iar putinii care planuiesc sa faca carte si sa intre la faculatate fac cate 5 meditatii pe saptamana, fara de care, daca nu esti un mic geniu, oricum nu prea ai sanse sa iai o nota mare la bacalaureat.

    Ideea cu cresterea exigenteii este si ea proasta. Daca un elev e lasat corigent si apoi repeta clasa de vreo 3 ori, pana la urma se lasa de invatamant, ca n-o sa-l tina mama pana la 20 de ani sa termine liceul. Va merge sa se angajeze pe unde gaseste si in felul asta mai creste o generatie de semi-analfabeti care sa umple santierele din Spania. Si ce ai rezolvat atunci?

  8. @NB – sunt mai in tema decat iti inchipui tu. Si situatia din scolile si liceele din tara arata putin altfel, se pare, decat cea din Bucuresti.

    Cifre ca 100 de profesori nerepartizati in Bucuresti ma lasa rece. In afara Bucurestiului(si ma refer la orase mici, nu neaparat la tara) e cerere mare; dar, evident, nimeni nu vrea in provincie. In alte vremuri, 100 de profesori nerepartizati era o cifra ridicola – existau mult mai multi candidati, la Bucuresti prindeau posturi doar cei mai buni sau pilosi. Restul erau repartizati in provincie – Ploiesti, Constanta, Pitesti, etc…

    Cat despre restul observatiilor tale…

    Exigenta nu este si nu a fost niciodata o idee proasta. Atentie, nu ma refer la cele 4 clase, ci la restul. Cine nu vrea sa invete nu o va face daca il treci tu clasa; in schimb va trai cu impresia ca el stie carte, ca el e destept – doar are liceul trecut. Daca ii lasi sa treaca clasa, nu vei obtine decat absolventi de liceu semi-analfabeti, care apoi se inscriu la facultati si devin jurnalisti, avocati, economisti sau .. politicieni; semi-analfabeti in continuare pentru ca, deh, sistemul merge inainte. Conceptia idioata ca trebuie sa ai facultate chiar daca nu stii sa scrii si sa socotesti numai Ceausescu v-a bagat-o in cap, si acum tragem ponoasele – OTV-ul e dovada..

  9. PS: cat despre motivatia “invataceilor”, ce spui tu se aplica liceenilor(care pare sa fie domeniul in care activezi) si studentilor. Ceilalti, elevii din ciclul primar sau gimnazial, nu sunt atat de stresati de exemplul altora precum crezi. Cand eram mic visam sa fiu astronaut sau detectiv, si ma durea undeva de dorintele mamei sa ma faca doctor, “ca astia castiga bine” – copiii nu s-au schimbat foarte mult, pot fi usor motivati daca si invatatorii si profesorii vor asta.

  10. mie mi-e greu sa ccred ca se aplica si liceenilor; eu una l-am descoperit in faculta, am vazut ca daca nu invatam, nu luam examenul, nu mai invatam pt. nota ci invatam si pt mine. in liceu doar la vreo 2 materii invatam de placere. chiar, oare cati elevi mai invata azi de placere?!

  11. sincer sa iti spun acum am intrat prima data pe acest blog. am citit articolul si … te aprob in totalitate. cam asa sunt universitatile de stat, asta este unu/una la mana, al doilea lucru tot cresc taxele de scolarizare/restante si laboratoare nu prea vezi nimic. si pe deasupra ma enerveaza cei de la liceul pe care l-am urmat eu, apropos ma trag din jud Mures, Ors. Ludus, asta e referitoare la calitatea invatamantului, au facut recent profil de mecatronica si profesori capabili si pregatiti pentru a preda nu sunt. elevii care studiaza la acest profil, ajuta la renovarea atelierelor in schimbul lucrarilor practice, deci nu stiu ce concluzie ar trebui sa trag de aici va las pe voi.

  12. A nu se confunda profesor universitar TITLUL cu profesor universitar, TERMENUL GENERAL folosit pentru a desemna cadrele care predau in invatamantul universitar.
    Din nefericire, da, dascalii nu mai sunt exigenti, elevii/studentii sunt indolenti iar in facultati intra toata lumea, indiferent de note.

  13. 1.Salariile PROFESORILOR(ca grad) universitari sunt jenant de mari,comparativ.
    Sunt ,intre acestia,oameni care nu au ce cauta in invatamantul superior:profesional-stiintific si/sau moral educational!
    2.Si in invatamantul preuniversitar sunt multi care nu au ce cauta in invatamant!
    3.Invatamantul cu taxa a daunat celor harnici si constiinciosi,si convine celorlalti,inclusiv profilor slabi!
    4.Parintii au o vina majora prin “libertatea” acortdfata copiilor si lasitatea in asumarea functiei de parinte!
    5.Comisiile corupte de la diverse nivele,incepand cu cel national,fac rau funciar invatamantului.
    5.Dirigintii,multi dintrew ei,sunt cheia catre ingaduinta ,mita,ne-munca!

  14. Ai dreptate in toate privintele pentru ca doar traim in Romania. Eu as propune o solutie: sa ia din salariile parlamentarilor care sunt colosale, din pensiile unor procurori care sunt de lux precum si din banii profesorilor universitari care cum ai zis si tu, pot depasi 120000 de lei. Si atunci ar trai si profesorii preuniversitari si invatatorii mai decent si se vor ocupa mult mai multe postrui.

Leave a Reply