Uneori…


… uneori pare prea intunecat afara. Intunericul se strecoara tiptil in suflet, in sperante si in ochi. Apoi iti dai seama ca ai jaluzelele trase; le strangi si… da, este prea intunecat afara.

… uneori te uiti in oglinda si-ti zici ca ar trebui sa mai dai jos din barba; si parca ochii sunt cam obositi; parca cearcanele s-au adancit. Apoi aprinzi lumina si… da, asa este, ar cam trebui sa dai jos din barba.

… uneori descoperi primul fir alb in parul pe care-l credeai tanar. Iti dai seama ca exista doar doua posibilitati: ori imbatranesti prematur ori esti intr-adevar mai in varsta decat credeai – pana la urma, cand era de varsta ta, bunicul tau avea mai mult par alb, mai multe cearcane si cu mult mai multe griji.

… uneori ai vrea sa folosesti blogul ca pe un jurnal, si te oftica ca este public. Sau ca este oarecum citit. Uneori te intalnesti cu oameni care iti stiu ultimele achizitii, cumparaturi sau ganduri, si-ti dai seama ca parca ti-ai dori sa fie mai putin popular; sau sa nu-ti fi dezvaluit identitatea. Apoi te uiti in jur si vezi ca, oricum, suntem niste anonimi intr-o mare de necunoscuti – macar pe blog sa incercam sa fim cineva.

… uneori ai o stare ciudata, si nu prea stii cum sa o exprimi in cuvinte cenzurate subtil. Apoi scrii un post ca asta, fara cap, coada sau noima.


Similar Posts:

0 thoughts on “Uneori…”

Leave a Reply