Aia cu evantaiul

V-am povestit-o p’aia cu evantaiul?

Asta vara eram la Napoli, mergeam sa vizitam Pompeiul. Ne urcasem in tren, un fel de RER(metrou de suprafata), doar ca la ei se cheama Circumvesuviana.

Caldura mare, trenul cam rablagit(adica te cam coceai), soare puternic. Coafura rezista(drywetertaft). In fata noastra, un cuplu de… italieni.

Vorbeam de-ale noastre, despre Pompei si alte alea. La un moment dat Violeta incepe sa vanture harta pe post de evantai.

Italianca din fata noastra sare ca pe arcuri, isi ia geanta de voiaj si… scoate din ea vreo 3 evantaie chinezesti:
“solo un euro, prego, molto bono”(ma rog, ea a zis mai multe, eu atat am inteles si asta am retinut)
“gratie, no” i-am raspuns

In fine; tipa a tot insistat, noi am tot refuzat. Intr-un final, vazand ca nu o scoate la capat cu noi, femeia schimba tactica:
“Hai mai copii, 3 lei bucata…”. “Da si mie un banut”

M-am uitat mai bine, ala nu era chiar bronz mediteranean. I-am multumit politicos, am refuzat oferta si ne-am mutat. Femeia si-a luat geanta si a inceput sa umble prin tren: “solo un euro, molto bono”

« home