Berea e placere ?!


Sunt primul care sa o recunoasca: imi place berea.
Ce poate sa nu-ti placa? alcoolica, racoritoare, poti sa bei chiar si patru fara sa pici sub masa.
Merge.
Dar totusi… care e faza cu berea? De unde si pana unde a devenit ea reprezentanta absoluta a placerilor estivale?

La TV, peste 50% din reclamele de prime-time sunt la bere.
Toate iti arata ca, daca ai un prieten sau doi langa tine, musai sa va instalati la o terasa cu halbele de bere in mana; daca escaladati varful muntilor, imediat scoateti si berile(prietenii stiu de ce) si, din nou, daca sunteti pe stadion si va uitati la meci, sigur veti rata fazele cele mai fierbinti ale jocului pentru ca ati plecat sa cumparati o naveta de bere.
In mod surprinzator(sau poate tocmai de-aia), minciunile flagrante din aceste reclame nu reusesc decat sa ne creeze o pofta continua de bere. Orice ocazie devine “ca-n reclame”, numai buna de stat la bere. Incepand cu berea la soare pe plaja, serile romantice pe faleza, urcarile aventuroase pe creste de munti si culminand, evident, cu meciul vazut “la terasa”, intalnirile cu gasca.
Chiar si cand iesi la plimbare in parc, instinctul te indeamna sa te asezi undeva: o bere pentru mine si un prigat pentru domnisoara.

Indoctrinati de campaniile publicitare ce ne indeamna la supraconsumul de bere, ne mai miram atunci ca 70-80% din barbatii de peste 30 de ani din jur incep sa capete fizionomii similare: cheliosi si burtosi, tarandu-si cu o lentoare pachidermica corpul, din gipan la terasa.

Imi amintesc ca, inainte de revolutie, berea era o chestie luata pe sub mana, la ocazii speciale, cu pile si interventii de la fabrica de Bere Azuga. Ce consumau oare oamenii intre timp? Cum isi beau ei existenta? Cand se intalneau cu prietenii, pe o caldura estivala, ce faceau ca sa se racoreasca? Cand se plimbau prin Cismigiu, era oare un pahar de apa suficient? Un pahar de Biborteni. Rece. dupa cum cerea Dem Radulescu in BD in alerta. Sau, oare, la terase comandau o cana cu vin sau un pahar cu sprit de vara?

Unde sunt spriturile de alta data? Vinul de vara, alb demisec, pe care ospatarul ti-l indoia cu sifon. Cana de un litru, smaltuita, cu vin de casa, pe care hangiul ti-o aseza pe masa? S-au transformat toate in produse premium? In vin premiat, a carui sticla costa peste 30 de lei, transformand vinul intr-un produs inaccesibil, de multe ori mai scump ca berea. Cu care bere ramane astfel vrand-nevrand, ca bautura ieftina pentru toate zilele.

Uneori mi-e dor de terasele din Franta sau Viena, unde un pahar de vin costa cam cat unul de bere. Era scump al naibii, dar macar iti dadea posibilitatea sa alegi.

link poze 1 2

« home