Legea responsabilitatii politice

Unii blogeri incep sa avanseze idei asupra obligativitatii votului. Mi se pare o idee nociva, impotriva drepturilor omului, urzita poate de mintile celor care stateau cu bata pe vremea PCR-ului, la iesirea din cabinele electorale. Nu primeai paine pe cartela daca nu votai; si evident ca nu aveai cu cine vota decat cu Tovarasu.

Nici chiar armata nu mai este obligatorie(si macar armata e o chestie vitala pentru un stat). Daca nu votez este pentru ca am alte prioritati – oi fi bolnav, oi prefera sa nu stau in caldura cabinelor de votare, oi fi plecat din localitate sau oi fi uitat de treaba asta.

Problema cu absenteismul la vot este de fapt una economica, de “fapta si rasplata“. Ca in orice alegere pe care o face de-a lungul vietii, alegatorul potential se intreaba “mie ce-mi iese daca merg la vot?“.

La aproape 20 de ani dupa introducerea democratiei, alegatorul a descoperit ca, de cele mai multe ori, efortul deplasarii pana la cabine nu ii este rasplatit. Promisiunile desarte emise periodic de candidati l-au invatat pe omul nostru ca indiferent pe cine ar vota, impactul asupra vietii sale este din ce in ce mai mic. Pana la urma, din tot procesul electoral, cei care au cu adevarat de castigat sunt politicienii. Omul de rand rar castiga ceva concret. Cel mult vede ca altii se imbogatesc de pe urma votului sau.

Foarte putini politicieni isi tin promisiunile, iar asta duce la sictirul generalizat. De aceea, nu obligativitatea votului va imbunatati vreodata mecanismul electoral, ci cea a cuvantului.

Propun introducerea unei legi de responsabilitate politica.


Legea de responsabilitate politica ar stipula ca platforma electorala a candidatilor sa fie un CONTRACT legal. Nu un pseudocontract precum cel al Conventiei din ’96 sau Aliantei din 2004, ci o chestie cu substanta si putere. Alesul care nu isi indeplineste promisiunile va fi anchetat de PNA pentru excrocherie, fals si uz de fals.

Ce este o minciuna adresata intregului popor, minciuna in baza careia tu esti votat, capeti functie, salariu si putere, decat o excrocherie? Cu ce ar fi ea diferita de felul in care excrocii mint ca vor livra marfa sau servicii in schimbul unei sume de bani platite in avans?

Imaginati-va schimbarea in peisajul politic si electoral pe care ar face-o o asemenea lege.

Politicienii ar promite mai putine, pentru ca ar sti ca vor fi trasi la raspundere pe seama promisiunilor. Electoratul ar merge la vot, pentru ca are GARANTIA ca ceea ce i se promite se va indeplini. Nu vom mai vedea propuneri fanteziste precum “coruptia va deveni problema de securitate nationala” sau “autostrazi zburatoare” ci lucruri realizabile, mai modeste dar totodata mai tangibile. Nu am mai astepta in zadar 20000 de specialisti, nici alegeri anticipate, nici rauri de lapte si miere. Am putea atunci sa-i tinem si noi pe ei sub control, nu doar sa stam, simple vite, inhamate in jugurile lor.


Similar Posts:

0 thoughts on “Legea responsabilitatii politice”

  1. alex,

    da, este o idee buna care daca ar fi initiata ar trece foarte greu de parlament; dar merita sustinuta cu siguranta!

    eu ma refeream la votul obligatoriu ca in sistemul american de jurati; este obligatorie prezenta, cu toate ca america este nr 1 ca sistem democratic; trebuie sa fim constienti ca traim intr-o comunitate in care trebuie sa avem si obligatii; aceasta obligatie ar fi perfect complementara cu legea de responsabilitate politica

    este corect ca cei 65% de absenti sa fie nemultumiti de starea politicii romanesti, insa fara implicare raman doar observatori la o bere in fata televizorului; implicarea nu inseamna numai mers la vot

    bun articol!
    bafta!

  2. Alex, sunt câteva probleme de fond aici, nu neapărat de formă.

    Personal mă plasez în tabăra celor care cred că doar a-ţi plăti impozitele nu-ţi dă dreptul să judeci mersul ţării. Democraţia se exercită prin participare, nu stând pe hol şi criticând ce fac sau nu fac alţii. Repet, aceasta e opinia personală, nu mă aştept să existe o majoritate care să mă aprobe.

    În ceea ce priveşte calitatea oamenilor care sunt la putere, e o treabă simplistă. Sunt câteva persoane dispuse să mintă în ultimul hal doar ca să pună mâna pe nişte bani. Cât timp tu, eu sau alţii nu ne exprimăm cumva nemulţumirea, aceşti oameni ne vor conduce mult timp de acum încolo. “Ba nu”, vei spune, “scriu pe blog”. Când forma de protest e o înşiruire de cuvinte pe un site personal, nu te poţi aştepta ca Năstase sau Mitrea sau Boc sau Tăriceanu să spună “bă, fraţilor, s-a terminat cu gluma, trebuie să facem ceva pe bune”.

    Când vor exista mişcări mai clare decât absenţa de la urne sau vociferatul în colţul străzii, virtuale sau nu, atunci vom vedea ceva mişcându-se în politică. Altfel, de ce ei ar vota o lege care i-ar obliga să facă ceva în plus?

  3. in cele din urma alegatorul trebuie sa inteleaga ca daca ignora alegerile, ele nu dipar pur si simplu ci doar altii le fac in locul lui.
    si mai are de invatat ca fie ca se deplaseaza la vot, fie ca nu tot ii iese ceva. numai ca daca nu se deplaseaza s-ar putea sa ii iasa chestia care ii convine cel mai putin.

  4. Andrei, acum 3 ani eram in tabara ta, a celor cu sperante in mecanismul electoral. 3 ani si 4(?) votari in plus au reusit sa ma transforme intr-un mare sceptic.

    Sa manifestezi? Sa iesi in strada? Ca sa ce? Sa ti-o iei pe cocoasa sau sa faci puscarie? Pana la urma ce vrei sa ceri, in afara de capul lui Motoc?

    Ma tem ca votul in sine nu poate sa schimbe lucrurile, clasa politica este asemenea unui peste stricat – impute repede si putinii pesti proaspeti de acolo.

    Mai soft dar nu mai putin constructive sunt acest gen de propuneri mai concrete: lobby impotriva imunitatii parlamentare, impotriva minciunilor electorale(printr-o asemenea lege a responsabilitatii), pentru mecanisme mai eficiente de judecare si pedepsire in marile cazuri de coruptie sau delapidare.

  5. Alex, tot respectul pentru idealism, insa ce propui tu e si mai utopic decat obligativitatea votului:)

    Nu exista garantii in politica, nicaieri in lumea asta. Crezi ca putem noi sa reinventam roata aici?:)

    Nu se intampla asa simplist lucrurile. Se poate, intr-o viziune mai larga, ce vrei tu, insa nu in felul asta. Sper sa am timp azi sa dezvolt subiectul, ca merita.

  6. obligativitatea votului nu este doar o idee “utopica”, ci este si extrem de periculoasa; este dictatorial sa fii obligat sa faci ceva, intr-o anumita zi; poti avea nenumarate motive intemeiate ca sa nu mergi la vot, iar a fi pedepsit pentru asta mi se pare anormal.
    Aceasta obligativitate ar fi mult prea usor alterata sau extinsa la alte obligativitati: munca patriotica sambata, prezenta la manifestatiile de 1 decembrie, prezenta la sedintele de partid, etc..

    Responsabilitatea politica ar muta obligativitatea de pe umerii prostimii pe cei ai politicienilor, cei care au cu adevarat de castigat de pe urma alegerilor. Stiu ca, dpdv practic, sansele sa se voteze asa ceva in parlament sunt nule; important este in schimb sa incepem sa vorbim despre asta, sa LE aratam ca stim ca exista sisteme mai bune.
    Aratandu-LE ce vrem de la ei – responsabilitate si tinerea cuvantului, poate ca lucrurile or sa inceapa sa se schimbe si de partea LOR.

  7. Nu se poate impune obligativitatea votului. Cred totusi ca in lipsa votului negativ, traditional la noi, absenteismul este o solutie proasta, pentru ca permite clientelelor politice, slujbasilor incompetenti dar bine platiti ai statului, incultilor, pensionarilor usor de pacalit sa aleaga solutia dorita de cei mai ticalosi dintre politicieni.
    Un om neimplicat in ticalosiile politicianiste si care are capacitatea de a rationa poate alege o varianta mai putin dezavantajoasa.

  8. eu sustin o forma de obligativitate, dar ceva de genul, daca nu mergi la vot, sa trebuiasca sa platesti cind soliciti niste acte de la primarie, sau de la alte institutii de stat.

    ai atunci optiunea sa mergi la vot, si sa scapi mai ieftin in urmatorii 4 ani cu diverse acte, sau platesti.
    in functie de lene, (sa mergi sau nu 15-20 minute la un vot), si in functie de ce relatie ai cu institutiile statului, ai de ales sa mergi sau nu

    era un SF, in care cei care mergeau in armata putea apoi sa voteze, ceilalti nu. aceeasi idee se aplica aici: mergi la vot, ai “reduceri”, nu mergi, nu ai

  9. @break_noon – dude, you’re missing the point:

    Problema nu este cu motivatia electoratului, ci cu cea a politicienilor – daca politicienii ar putea fi trasi la raspundere pentru ceea ce fac in timpul mandatului si pentru promisiunile neindeplinite, atunci si cetatenii ar merge sa voteze. Dar asa…

  10. O asemenea lege trebuia impusa imediat dupa anul 1990. Numai cu propuneri, pareri si discutii nu o sa rezolvam mai nimic. Au fost niste discutii de acest gen in campania electorala din 2008. Elena Udrea se batea cu pumnul in piept in fata electoratului ca va propune parlamentului o asemenea lege dar probail a uitat, deoarece a ajuns parlamentar. Trebuie sa intervenim la organizatii neguvernamentale care au putere de a propune si impune o asemenea lege dar nu prin care noi sa tragem la raspundere politicienii ci prin care ei sa depinda de votul alegatorului iar in cazul in care obtine aceste voturi, daca nu-si indeplineste atributiile fata de comunitatea care l-a ales, tot aceasta comunitate, prin strangerea de semnaturi ( a se stabili un prag ) sa ceara demiterea sau inlocuirea respectivului politician.

Leave a Reply