Gazonul englezesc

Intrebat de un trecator cum de are in fata casei un gazon atat de frumos, englezul ar fi raspuns cu nonsalanta “Easy, o data pe saptamana tai iarba, mai arunc niste seminte, o stropesc, pun putin ingrasamant…”. “Cum? doar atat?” s-ar fi mirat trecatorul “Sure… just keep doing this for 200 years and you’ll get there.”.

Cei care isi amintesc de revolutie retin poate ca, undeva prin in vara ’90, intr-o emisiune cu Silviu Brucan, acesta si-ar fi exprimat temerile; zicea el ca ne vor lua 15 ani ca sa-i prindem din urma pe vestici. Indignarea a strabatut atunci natiunea – Romanul este harnic, muncitor si extraordinar de destept. Cu elan patriotic parintii mei, prietenii lor si probabil toti cei care au vazut emisiunea au sarit ca arsi – in 5 ani, maxim 10, o sa fim mai ceva ca americanii.

Ar trebui sa trunchez articolul aici – ca intr-un Haiku japonez echilibrul ar fi perfect. Dar un articol atat de scurt risca sa treaca neobservat.

In 1989 strigam in cor – acum ca am scapat de Ceausescu o sa ajungem Occidentul din urma. - dar a venit Iliescu si au ramas tot ei…
In 1996 strigam in cor – acum ca am votat Conventia o sa ajungem Occidentul din urma. - dar au venit incapabili si au ramas mafiotii…
In 2004 strigam in cor – acum ca am votat pe Base si Tari si am scapat de Nastase o sa ajungem Occidentul din urma
In 2007 strigam in cor – acum ca am intrat in UE o sa ajungem Occidentul din urma

Ne uitam acum in jur. Noroaie, mizerie, lene, nesimtire, hotie, mafie, superficialitate, fandoseala, fitze.

Periodic ne redeschidem inima si ne infierbantam cu speranta ca, poate acum?, o schimbare radicala va matura tara si, dintr-o data, ne vom trezi intr-o lume mai buna. Ne dam repede seama ca ne-am amagit si ne reinchidem sufletul, intr-o platosa menita sa ne apere de lumea de afara. Ne adancim in munca, ne concentram atentia in prezent, cu dedicatia calugarilor budisti, autohipnotizandu-ne sa nu ne mai pese atat de tare. Unii nu reusesc decat fugind aiurea, unde este mai bine – mai nou, nu pentru bani pleaca capsunarii sau italienii – acesta a fost motivul la inceput; acum ei pleaca pentru ca le e dor de o viata mai… frumoasa.

Povestea gazonului englezesc este cheia destinului nostru. Suntem trecatori ce ne uitam la frumusetile altora si speram sa ajungem si noi la fel peste noapte. Nu putem intelege ca ne trebuie sute de ani pentru a ne schimba fundamental solul si radacinile – este mult prea dureros, vrem o viata mai buna acum.
Problema formelor fara fond a lui Maiorescu este mai mult ca oricand prezenta – imprumutam forma, produse si obiceiuri de afara – dar fondul ne este altul, si pentru a-l schimba ne trebuie inca multi ani.

Ca un organism mutilat, Romania rejecteaza organe artificiale grevate de Europa, creand puroaie de infectie in jurul acestora. Dar pentru a le integra cu adevarat pacientului ii trebuie schimbat ADN-ul. Iar daca mutatia genetica a inceput de 18 ani, cand oare se va termina? Si care va fi rezultatul?

Republicarea integrala doar cu acceptul autorului. Publicarea de scurte fragmente este incurajata cu mentiunea sursei si linkului. Raspandirea prin email este incurajata cu mentiunea sursei si linkului.

« home