Optimism

Cica am primit o leapsa pe tema optimismului. De obicei nu raspund la lepse pentru ca nu aflu de ele decat prea tarziu, cand ma indur sa caut pe Technorati. De data asta am aflat de ea in timp util, asa ca hai sa nu o mai intind mult:

Metode de a ma remonta cand sunt “la pamant”:

  • Incerc sa dorm. Cand esti odihnit, totul pare mai ok.
  • Caut sfatul sau macar compania prietenei, prietenilor si mai ales parintilor. E important sa iesi din casa si sa (re)vezi alte fetze. Iti aminteste ca mereu poti cauta ajutor la altii.
  • Ma uit la Fight Club – nu un film optimist, cat mai ales un film “energizant” – mereu ma ajuta sa imi reevaluez perspectivele – de cele mai multe ori suntem “la pamant” pentru motive stupide; e bine sa-ti dai seama ca ai putea trai bine mersi si ca Brad Pitt, la marginea societatii, intr-o casa parasita, fara curent sau bani in buzunar; iti aminteste ca nu dupa bani trebuie sa lupti, ci dupa o viata mai palpitanta.
  • Am avut un satori acum vreo 6-7 ani, iar mereu cand sunt demoralizat revin la el repetandu-mi mantra: “Universul se poate sfarsi in orice clipa“. A trai fiind constient de asta – putem muri oricand, putem pierde totul, putem avea ghinion, putem fi parasiti, etc – mi se pare ca ma pregateste sufleteste; nimic nu mai pare chiar atat de grav, ghinioanele zilnice devin banalitati la gandul ca ai putea muri maine.
  • In general nu sunt pesimist, ci prapastios. Cand eram mic ma temeam unori de colturi intunecate pentru ca exista o sansa, minuscula e drept, ca acolo sa ma pandeasca un vampir, un sarpe veninos sau alta lighioana. Ma pregateam sufleteste sa fac o cruce din maini, sau sa dau cu piciorul in sarpe, sau sa fug. Acum, mai mare si cu mai mult curaj, incerc sa identific din vreme “ce ar fi cel mai rau lucru care mi s-ar putea intampla” si “ce as putea face in cazul asta”. Pierd slujba? Caut alta; mi se strica calculatorul? Cumpar altul. Ma paraseste femeia? Dau un anunt pe blog. Etc. Solutii exista cam pentru orice problema.
  • Ma incred in divinitate, destin si Karma. Stiu ca nu am facut rau sau rele la viata mea; stiu ca cineva acolo sus ma iubeste; stiu ca daca fac bine, la un moment dat se va intoarce inapoi. Iar, la nevoie, imi amintesc de Schopenhauer cu “viata e un vis” sau de stoicism si de Marcus Aurelius care zicea ca, daca tot nu ai control asupra a o groaza de chestii(si anume cam tot ce nu depinde de tine), cel mai bun lucru pe care il poti face este sa nu lasi sa te afecteze.
  • Inchei lista de remontare a moralului cu inevitabila ‘bere cu prietenii’ – the ultimate morale booster. Iar daca asta nu merge, atunci o ciocolata mare si buna insotita de un vin ales au toate sansele sa o faca.

Sa dau intrebarea mai departe, sa nu o dau? I-as da-o lui Cezar ca mi-e bun prieten, lui Vivi ca mereu am vrut sa-l cunosc mai bine, lui Costin ca sigur are ceva raspunsuri haioase.

« home