In care imi pun intrebari despre ce inseamna blogul asta pentru mine…

Nu puteam adormi si ma gandeam la tampenii. Printre nenumarate altele, ma gandeam ca nu imi mai place la fel de mult ca odinioara sa bloghez. Ma gandeam ca bloggingul s-a trivializat, a devenit ceva ce toata lumea face, si ca nu mai are nici un farmec sa povestesti “scene din activitatea ta zilnica iesita din comun“. Ma gandeam atunci ca, de fapt, am inceput sa bloghez pe cand eram in Franta ca sa le pot povesti prietenilor din tara cu ce imi mai umplu viata, fara sa le trimit mass-mailuri care riscau sa-i plictiseasca.
Acum, ca sunt intors in tara de un an jumate deja, parca bloggingul a devenit altceva decat “povestiri din Franta”. Ceva mai spre un ziar personal, care se lupta pentru audienta, risca sa-si plictiseasca cititorii si din cand in cand incearca sa scoata bani din publicitate.

Patetic, nu-i asa? Unii dintre noi ne luam prea in serios. Ne batem cu pumnii in cap ca am fi bloggeri, adica, vezi dom’le, un fel de jurnalisti fara facultate, ba chiar si fara liceu, unii dintre noi. Noi, revolutionarii lui peste, deschizatori de drumuri in folosirea unor softuri php de content publishing.

Mda, uneori iau blogul asta prea in serios. Si cand il iau prea in serios, risc sa ma panichez – “ce naiba sa mai scriu, sa fac audienta, sa spun lucruri adanci, sa imi dovedesc geniul, sa primesc linkuri, sa am PR mare si trafic mult din Google?”. Si cand imi pun probleme atat de adanci, nimic nu este indeajuns de bun ca sa fie pomenit pe blog. Si raman cu blogul gol si pustiu, ca un magazin de fitze din provincie.

Aseara, pe cand nu puteam dormi, inclusiv de grija blogului, mi-am amintit insa de nenumaratele ori cand cautam ceva, “ceva ce am scris pe blog mai demult”. Fiind blogul meu, reuseam sa gasesc acel “ceva”. Iar blogul devenea, atunci, ceva mai mult decat “jurnal, ziar, album foto”. Devenea un Flash ROM extern, un DVD inscriptibil stocat extern si sheruit cu orice curios de pe internet. 1650 de crampeie de memorie hipertextuala, pusa bine acolo spre pastrare.

Asa ca, gata cu ifosele, gata cu fandoseala. Blogul asta este exact asta: un spatiu de backup pentru gandurile cotidiene, pentru linkuri, meme si alte traznai intalnite in navigarea zilnica. Atat si nimic mai mult.


Blogvertising: Frigider


Similar Posts:

0 thoughts on “In care imi pun intrebari despre ce inseamna blogul asta pentru mine…”

  1. si cred ca e mai bine ca sa ai un blog ca si un fel de jurnal al tau. din pdv psihologic face bine unui om sa citeasca si sa scrie. ii dezvolta capacitatile mintale si scapa de inhibarea cotidiana. personal, al meu blog nu-l voi transforma intr-o cursa dupa bani. banii se fac din proiecte si munca.
    nu? 🙂

    PS: spam protection.. cat face x+y? 😀 nice .. vezi ca si un crawler stie sa numere si sa adune 😛

  2. dani – sa stii ca are efect pluginul asta antispam, cred ca o sa-l instalez si pe alte bloguri. da, poti face crawler care sa stie sa numere si sa adune, dar nimeni nu o sa-si bata capul sa faca asta, cata vreme raman atatea bloguri de spamat mai simplu…

  3. Iti doresc cat mai multe nopti de nesomn…poate sunt rautacios, cinic, individualist, neomenos…poti sa crezi orice…dar un adevar initiatic profund, inalt, extraordinar pe care il poti recunoaste si testa oricind este acela ca prezenta ta pe blog, plina de lumina, de bucurie, de sentimente frumoase si de ginduri bune genereaza instantaneu buna dispozitie a celor ce te citesc….sa`ti curati tastele si sa blogezi mai departe.. Cea mai puternica forma de a ajuta lumea este iubirea, bucuria, pacea, gindurile frumoase, increderea si curajul pe care le gindim pentru cei din jurul nostru….suna atat de parintesc ceea ce ti`am spus…e posibil sa fi citit undeva astea si sa`mi fi ramas in minte…important e mesajul…

Leave a Reply