De inviere

Nu m-am dus la Inviere, post am tinut mai mult ca test de vointa, de joi pana mai apoi; nu m-am spovedit(nici nu cred ca as fi avut voie); pot concluziona asadar ca, spre deosebire de voi, cei norocosi, pacatele mele sunt inca in stiva, unde se aduna si se aduna; poate odata si odata voi face fflush (le voi goli, mai pe romaneste), dar nu cred ca anul asta am reusit…

La inviere am fost de vreo 4 ori in viata. Nu imi plac bisericile, mai ales cand e norod: prea multa caldura, miros, fum, transpiratie, zgomot, barfe, calcat in picioare, barfit, comentat, etc, etc.

Cineva spunea ca nu te poti numi crestin daca nu esti practicant. Asadar poate ca nu sunt crestin; dialogul meu cu Divinitatea e unul personal, customizat, nu am nevoie de o voce nazala si cruci bine plasate pentru a spera ca cineva, acolo sus, ma iubeste. Sunt Varsator si-mi e in sange.

Cu toate astea, cand eram plecat pe alte meleaguri duceam lipsa bisericutzelor de acasa. Uneori, catedralele inalte inundate de turisti sunt prea surde si terestre. Iar calmul de zazen pe care il gaseam aprinzand o lumanare inainte de examen, in bisericuta cea mica din curtea Politehnicii nu l-am putut gasi nicaieri altundeva. Poate ca indienii aveau dreptate in povestile despre spiritul care iti ramane acasa, sau poate suntem legati de pamant mai mult decat altii.

Ce sa va mai zic? Nu imi mai stau in obicei efuziunile lirice, dar e primavara, Hristos a inviat, de Pasti nu am facut gratare dar am programat in zi de sarbatoare. Oi fi pacatuit? Probabil. Cu putin noroc poate voi fi iertat primavara urmatoare.

« home