“je troa zenfan; je fam”

“ma cunoaste toata tara, hai di li di li di la.. ca sunt de la Timisoara, di li la”
Maneaua ii iesea printre dinti, murmurata ca pentru el; intindea biletele verzi spalacite, primite de la Jean; nu stia ce scrie pe ele; invatase doar sa le citeasca;”je troa zenfan; je fam”.

In tara fusese instalator la cablu; nu castiga rau, 10 milioane; dar era munca multa, si nu reusea sa puna deoparte; il chemase apoi Jean, un var de-al lui; era in Franta de 1 an, si cand se intorsese isi luase apartament.
“Fane, nu mai sta cu fraierii aici; tragi ca un bou, si.. pe ce? hai afara, ca oi gasi de lucru; macar iese banu”
“da ma, da nu stiu limba”
“nu-i nimic, nici eu; dar vezi tu, treaba merge…”
In tara Jean nu voia sa zica ce face el acolo; cica muncea de toate; prin constructii, reparatii..
In Franta de-abia a aflat Fane ce facea var’su; nu muncea; de unde sa o faci, daca nu stii limba? Nu se merita; munca grea, multi negri si arabi care munceau, pe salarii de 1000 de euroi.

Jean cersea; l-a pus si pe el la cersit; ca, de, vrei bani, tragi. La inceput s-a ingrozit Fane, gandindu-se la asta; “pai cum asa, sa se faca el de rusine la oameni?”; banii veneau insa cacalau; deja pusese de o parte 4000 de euro in banca; cum tot nu te stie lumea, de ce ti-ar fi rusine? Vazuse el si filmu ala cu profesoru de romana care cersea la Calinescu in emisiune;
Filantropica, ceva.. Daca pana si profesorul cersea, el de ce nu?
Cand vii in tara cu zeci de mii de euroi, parca mai conteaza…

Unde mai pui ca nu era singur; erau cu miile. Erau organizati, cu sefi si relatii. Tiganii erau cei mai multi; traiau in cartoane si baraci, la periferie; aia castigau mult, ca faceau economii.
La inceput avusesera probleme cu ei; se temeau ca le iau vadul; de cand au inceput sa cotizeze la sindicat, au intrat in cardasie.
Ditamai organizatia; nimeni nu ii deranja; nici chinezii, nici negrii;
cu arabii se mai aveau la cutite, ca erau rai si multi; s-au si taiat, pe la inceput, dar de la o vreme le dadeau si lor pesches si au facut pace.

Politia ii mai prindea din cand in cand; le cerea actele, le trimitea amenda. Jean ii facuse rost de acte false, cu alta adresa.
“Da,da.. trimiteti amenda. O plateste Chirac, cum sa nu…”.
Politaii aia din centru, de la Chatelet, erau mai rai, ca pe-acolo era sediul lor; daca ii prindeau ii extradau. Il prinsesera si pe Fane odata cand cersea in fata la Notre Dame, ca acolo-i vadu cel mai bun; a stat vreo 6 ore in sectie; i-au adus interpret, sa se inteleaga cu el. I-au luat amprentele, i-au facut dosar. “Poimaine te prezinti aici pentru extradare; ai inteles? ” il luase interpretul. “Cum sa nu.. ; deci aici aici tre sa ma prezint? Vin negresit.” Nu mai trecuse pe acolo. Ce pot sa-i faca? Prinde orbu, scoate-i ochii.

“je troa zenfans; ede moa”