Istoria unui internaut

Acum mai bine de 10 ani, aterizand la liceul din Sinaia proaspat dotat cu calculatoare noi (486@66Mhz) de catre fundatia Soros, ni s-au facut adrese de email. Povestea cu emailul asta era ciudata rau, am aflat atunci ca poti trimite scrisori electronice catre alti posesori de adrese de email. Pe vremea aceea foloseam emailul pentru a trimite mailuri scurte din seria “salut, ce faci” colegilor de clasa aflati pe calculatorul alaturat. Ceva mai tarziu am aflat, de la “bazati” ca ma puteam abona pe liste de email, ca sa aflu ultimele glume sau ca sa ma lansez in “flame wars” cu alti liceeni de prin Ploiesti, Buzau sau Focsani.

La patru ani dupa aceea, nu multe se schimbasera. Aflasem ca exista o chestie numita WWW, imi luasem calculator, aveam Win98 pe el dar tot nu prea stiam cu ce se mananca webul. A trebuit sa ajung in UPB, la Calculatoare, ca sa descopar miticul laborator de la parterul facultatii, in care isi faceau veacul niste “hackeri” transpirati cu ochii injectati, ce jucau MUD-uri text (jocuri adventure real-time, in care clickul pe mouse era inlocuit cu comenzi gen ‘kill ogre’). Tot atunci am descoperit lynx, cu care “navigam” pe altavista.com sau lycos.com, si cu care mi-am creat adresa de mail @yahoo.com. Echivalentul retelelor locale contemporane era pe vremea aia un cablu paralel achizitionat in echipa cu Bogdan, colegul de camera, cu care am facut prima si ultima noapte de jucat in retea Warcraft…

Multe s-au schimbat intre timp. Email, Google, messenger, situri web personale, DC++, bloguri…

Acum doi ani si noua luni, cand am ajuns in Franta, urbea Orsay caminul studentesc La Pacaterie, mi-a luat aproape 2 luni sa imi “trag” net, unul din motivele principale fiind ca nu aveam calculator. Dar am cumparat calculator in timp record, iar conectarea la retea nu a mai luat mult. Dar totusi, a durat destul…

Acum vreo 9 luni, proaspat mutat la Paris, 16eme Arrondissement, rue de l’Annonciation, am vrut sa imi bag net. A durat o luna si ceva , incluzand conectarea la Francetelecom si receptia modemului ADSL prin posta. Eram totusi entuziasmat ca, deh, a durat mult mai putin decat oricare din tentativele mele precedente de bransare online.

De azi am net in noua-mi locuinta din Dristor, Bucuresti. Procedura a durat sub o ora, cu tot cu plimbarea+depistarea sediului firmei care da net in cartier, stat la coada, semnat contract si venit cu “baietii” acasa, pentru mufat cablu si configurat retea.
Ce sa zic… deocamdata Romania – Franta 1 – 0 . :D

« home