Nasterea lui Juan Felipe

In ziua cea minunata prevestita de petele din cafeaua Siminei dar si de boabele de fasole cazute in poala bucataresei familiei Pedrian, in ziua celebra cand Irlanda a invins Scotia cu 40-23 iar un dictator sud-american a fost ucis in urma revolutiei traditionale de sfarsit de an, ei bine, in ziua aceea s-a nascut pruncul cel minunat. Nasterea sa a inceput pe nesimtite, preacinstita-i mama fiind adormita pe sofa. Copilul a iesit incetisor, s-a strecurat pe sub fusta, si s-a asezat in fund privind curios in jur.

Pruncul, ce avea sa se numeasca Juan Felipe dupa numele eroului principal al telenovelei din dupa-amiaza aceea, cea care o adormise pe Mama si o scutise de durerile facerii, a stat tacut privind curios la cele din jur. Se spune ca vederea bebelusilor e la inceput inexistenta, si ca de-abia dupa luni bune devine destul de puternica cat sa-si recunoasca parintii aplecati de-asupra tarcului. Desigur insa, Juan Felipe nu era un prunc obisnuit, nasterea sa adusese chiar ploaia de-asupra orasului. Destinul sau urma sa fie atat de minunat incat insisi zeii Olimpului ar fi fost invidiosi, daca nu ar fi decedat in urma cu 2000 de ani din lipsa de admiratori. Ceea ce nu a putut fi decat in folosul nou-nascutului care, desi inzestrat cu minunate si necunoscute puteri, nu ar fi reusit probabil sa potoleasca pizma unui intreg panteon.

Juan Felipe a privit cu un nemasurat interes toate cele care il inconjurau, a admirat o vreme tablourile de pe pereti si a urmarit ultimele minute ale telenovelei cu pricina. Putem sublinia deci ca primele cuvinte pe care le-a auzit au fost in spaniola, si alaturi de numele-i deosebit, au contribuit la magia destinului sau. Dupa o vreme, cand a inceput sa cante genericul de sfarsit de episod, bebelusul si-a dat seama ca ii e frig si ar fi cazul sa isi trezeasca mama. Pentru a nu-i pricinui vreo spaima datatoare de moarte, a hotarat ca ar fi bine sa intre la locul cel cald, urmand un sfat pe care avea sa-l auda de nenumarate ori de-a lungul existentei sale, de la diversi binevoitori cu probleme de exprimare. Si-a strecurat deci picioarele si jumatate de corp si s-a oprit acolo, incepand sa se agite. Suficient pentru a-si trezi mama, care disperata a inceput sa strige dupa moasa.

Pana la venirea femeii, Juan iesise pentru a doua oara la lumina, de data asta cu oarece dureri pentru nascatoarea-i. Si astfel copilul minune s-a apucat sa intre in legenda.

« home