Isarlak

La Bucuresti e cald, extrem de cald, umezeala, transpiratie, tupeu.

Cand sunt plecat, mereu uit de Isarlâk. E suficienta insa o zi in urbea damboviteana ca sa imi reaminteasca. Bucurestiul e o jungla; sau un bazar; sau un oras de granita; granita intre sediile otelite ale bancilor si gropile prafuite ale puradeilor din zona Garii de Nord, intre A6 si 1300, intre Mall si piata Matache.
Bucurestiul nu e o capitala europeana; dar nu pentru asta il iubim.
Oras al consumului, al ultimelor mobile, al “tzoalelor” si al mallurilor, al cluburilor si al barurilor. Al taxiurilor, al fitzelor, al gratarelor in padurile poluate din periferie, al pepsiurilor baute in parc sau berilor baute in praf.
Bucurestiul nu e o capitala, ci un bazar in mijlocul desertului. Dupa cum fremenii devenisera luptatori feroci constransi de asprimea vietii de pe Arrakis, Bucurestiul e o scoala, o tabara de antrenament. De unde altundeva poti oare invata vitalitatea tupeului, nervii soferului, rezistenta la mistouri si adevarata valoare a banului(inexistenta)?

Da, Bucurestiul e fantana mea datatoare de vitalitate. Caci fara sejururile periodice din Bucuresti, as uita de norocul pe care-l am ca nu traiesc aici.

« home