generatia de afara

Sociologii au studiat si identificat generatii: s-au perindat in ultimul secol generatia interbelica; generatia “baby boomers”; generatia hippie; generatia youpie; generatia X; generatia Y.
Parintii nostri au fost generatia de sacrificiu. Ei s-au chinuit cu comunismul pe model chinezesc antedecembrist. Apoi cu tranzitia; cu entuziasmul postdecembrist; cu nesiguranta zilei de maine; cu Caritasul, Bancorexul, FNI-ul. Cu inflatia, cu criza economica. Cu totul si nimic.
Apoi am venit noi.

Noi suntem generatia care pleaca. Generatia care a plecat. Generatie de alienati. Noi, care muncim la negru in Irlanda, care cersim in Franta, furam in Spania, spalam vase in Italia, ingrijim de copii in Anglia. Care studiem in America, programam sau facem strip-tease in Canada.
Generatia care pleaca. Dezamagiti de prezent, visam la un viitor in care ne reintoarcem acasa plini de bani, ne luam case, ni le mobilam si dotam cu electrocasnice asa cum am vazut afara. Generatia care se straduieste sa puna un ban deoparte. Care vorbeste cu parintii prin telefoanele VoIP cu cartele cu cod. Care scrie mailuri prietenilor, vorbeste prin messenger cu fostele iubiri din tara, care tine bloguri si face poze. Orice numai sa nu ne instrainam.

Nu vrem sa fim francezi, italieni sau spanioli. Le vorbim limba de nevoie. Injuram, iubim, plangem in romaneste. Suntem romani, chiar daca nu stam ore intregi la coada ca sa votam. Suntem romani atunci cand ascultam manele sau parazitii si ne povestim viata de student. Atunci cand intram pe forumuri de discutii si criticam ultimele hituri O-zone. Atunci cand ne intoarcem acasa de sarbatori si dam de baut prietenilor. Cand salivam la amintirea sarmalutelor de acasa, a muraturilor de iarna cum nu gasesti aici, a palincii, slaninei afumate, tobei, caltabosului, mamaligii.
Suntem generatia plecata pe afara. Un roman din sapte. Cu nimic deosebiti, schimbati totusi cu desavarsire. Ingrijorati de destinul tarii, dar usurati totodata la gandul ca, din fericire, nu e neaparat si al nostru.

O generatie pierduta. O generatie care spera sa se reintoarca, odata si odata. La parinti, prieteni lasati in urma, iubiri de demult. La mamaliga de odinioara, la sarmalute, cozonac, palinca, slanina afumata. La colidele de Craciun, la ciocnele oualor de Pasti. La bunici, la copilarie, la Romania pe care ne-o amintim, la Romania pe care o purtam in suflet.
O Romanie, din pacate, disparuta. Pentru totdeauna.


Similar Posts:

0 thoughts on “generatia de afara”

  1. De ce sintem o generatie pierduta? Dimpotriva, sper ca sintem generatia care va salva Romania tocmai prin aventura noastra. Eu cel putin sint sigur ca pot face infinit mai mult pentru cei de acasa fiind totusi departe de ei.
    Si apoi sint chiar fericit ca am invatat sa-mi placa brinza verde, pe care o prefer oricind baclavalelor :))

  2. O carte grozava despre alienare, dor, reintoarcere, alienare, dor, etc. a fost “Fram” de Cezar Petrescu (nu, nu este o carte de copii, asa cum credeam odinioara).
    Noi suntem ursii polari emigrati. Daca ne-om reintoarce candva acasa, de tot, ne-om simti straini. Am cunoscut ce inseamna alta viata. Curata, politicoasa, indestulata.. civilizata.
    Suntem o generatie pierduta pentru ca vom fi cunoscut alternativa.
    Vom reusi poate sa ne reintegram superficial. Viata de acasa are ceva de.. melasa, de clei in ea. Te prinde in mrejele cotidianului: cum faci sa platesti curentul, pe cine sa suni ca sa-ti repari telefonul..
    Dar candva, seara, la ceasuri mai linistite, o sa te tot intrebi de ce te-ai intors. O sa te injuri ca nu ai ramas acolo unde era mai bine. O sa tanjesti pentru “afara”.
    Suntem o generatie pierduta pentru ca tanjim si vom tanji mereu dupa doua moduri de viata incompatibile. Cel arhaic, traditional, al obiceiurilor si sarbatorilor copilariei de acasa si cel al prezentului tumultuos: imbelsugat si civilizat afara, instabil, aventuros si salbatic acasa. Oriunde ai fi, a cunoaste alternativa te transforma intr-un Fram, urs polar: alienat, incomplet, plin de DOR.

  3. Foarte frumos spus, as spune chiar poetic.

    E adevarat ca vrem sa ne intoarcem, dar exact cum spui si tu, nu va fi si nu mai poate fi cum a fost.

    O alta carte despre acceasi tema este “L’Ignorance”, de Milan Kundera. O citesc acum pe franceza, desi nu inteleg 100% si merge cam incet, exact acelasi sentiment reiese din ea, Kundera a emigrat si el in Franta dupa evenimentele din ‘68 din Praga.

    Andrei.

  4. bine zis.
    as vrea doar sa adaug ca daca dupa ‘89 eram prea mici ca sa putem face banii (tot comunistii i-au recuperat) acum nu ne mai ramane decat sa ducem o lupta ideologica pozitiva pana cand societatea romaneasca se va “normaliza” insa nici asta nu ne va place. ne va lipsi aceea “agonie de tranzitie” , delirul si poezia , suferinta , esentiala pentru creatie , cand prietenii erau singura noastra familie.
    in ‘89 parintii nostrii si-au pierdut complet reperele pana a nu mai accepta o noua lume; fara repere la randul nostru emigram in cautarea acelui acasa.

  5. Pentru inceput, imi cer scuze pentru prezenta’mi inoportuna.
    As vrea doar sa adaug ca nici o generatie nu ramane pierduta, nici cele ce ar merita sa ramana asa(…Hemingway..). Suntem asa cum ne’ai descris, dar nu suntem numai asa. Asta e doar o prima faza, adolescenta generatiei noastre, sa zicem.(O generatie nu e neaparat un produs final, ci un proces, deci mai avem o sansa de a ne spala numele.) Odata trecuti de faza asta, devenim o generatie in cautare. Nu a unei Romanii pierdute (care nu e pierduta pentru totdeauna oricum…), nici a unei noi patrii demne de visele noastre, nici a unui hybrid care sa uneasca aspiratii si traditii, ci in cautarea noastra ca indivizi, “cetateni ai lumii…”. (Toate generatiile cauta ceva, un Holy Grail of sorts, iar al nostru e tragedia noastra intruchipata: suntem mult prea preocupati cu noi insine.) Aceasta cautare, aventura, ar trebui sa ne faca destul de intelepti, ca toti eroii epici, sa fim in stare sa salvam Romania, lumea intreaga chiar. Din nefericire, noi, ca romani, suntem prea lenesi pentru asa ceva. Cand ajungem si la aceasta ultima realizare, incepem sa recream Romania din sufletele noastre, care nu e pierduta fiindca e in noi. Noi suntem Romania ideala prin simplul fapt ca o dorim. Incepem sa recream sentimente, imagini, stari de spirit. Asta e Romania din noi. Nu e oameni, nu e traditii, si nu e neaparat copilaria. E acasa si asta va fi, chiar daca ne dezamageste, chiar daca ne doare.

  6. O sa imi permit aici sa citez comentariul primit prin mail al Mihaelei(o fata plina de viata cunoscuta pe aici si intorsa in tara de aproape un an), acestui text vechi a carui existenta ca meme a reexplodat datorita unui post recent pe forumul yahoo paris-ro.

    Este un comentariu fain si surprinzator datorita aparitiei sale bruste, ce imi reaminteste de teoria cu six degrees of separation – jocul lui Kevin Bacon

    Dragi mei..
    am facut parte candva din generatia despre care vb Alex, parca cu durere in litere. Eu m-am intors acasa. Unde totul are gustul despre care el vorbeste. Unde este greu, dar este ACASA. Si acasa poti sa muncesti, dar ai nevoie de un dram de noroc si de nervi. Nu se va castiga insa la fel ca afara, nu in urmatorii 10 ani, din pacate. Dar desi sutele de euro pe care ii aveam afara aici au devenit doar..200 de euro, sa stiti ca nu regret foarte tare ca am plecat inapoi spre tara. Poate ma apuca crizele cand vad “jegul” care ne inconjoara, poate regret lipsa de civilizatie, magazinele (asta din punct de vedere feminin) si multele lipsuri din Romania. Dar cum am suferit cat am stat in franta nu voi mai suferi niciodata. De dor. Am suferit datorita raceli din jur, a oamenilor workoholici, a oamenilor care nu isi cunosc vecinii, nu au pe umarul cui plange, sau la masa cui rade. A locurilor mult prea formale. Acea formalitate care se confunda cu civilizatia. .. sau cu ceea ce credem noi ca e civilizatie. Sa nu credeti ca “strainii” stiu sa fie solidari. Nu asa cum noi, romanii, natia asta necajita, stim sa ne ajutam la greu, fara sa cerem nimic in schimb. Sau poate cerem o multumire..sufleteasca…
    Generatia care pleaca trebuie sa isi doreasca, cu orice risc, sa revina acasa.. Departe totul doare altfel..am simtit durerea asta luni de zile, mi-a macinat sufletul. Am venit acasa in vacante cu tot dorul adunat in luni de instrainare, in luni de crescut copii altora si invatat limba si obiceiurile unei tari despre care tot ce stiam era teorie..
    Nu e disparuta Romania dragi mei. Omul sfiinteste locul, nu stiti asta? ACASA este unde este sufletul vostru si voi sunteti romani. Voi sunteti Romania, chiar daca sunteti dusi in cele patru vanturi, oriunde in lume. Romania suntem noi, cei de acasa si voi cei de acolo..
    Nu sunt sanse mari de a te realiza in Romania, dar! sunt sanse sa schimbam ceva daca ne opintim. Muncim afara ca sa strangem bani, invatam acolo pt ca sistemul de invatamant din Romania a fost ani de zile prost administrat si poate gresit conceput..avem profesori si specialisti care “bat la fund” – scuzati-mi franceza! multe capete luminate mondiale. Avem cam tot ce ne trebuie in Ro, nu avem o baza pe care sa facem ceva. Pt ca romanul in anii rosii a invatat sa fure ..din cauza saraciei probabil. Dar voi, cei de afara, sunteti copii acestei tari..sper ca nu suna prea siropos, dar copii sunt iubiti mult. Poate ne ajuta Cel de Sus si candva cei plecati vor veni acasa, la un ACASA unde sa nu existe regrete. .. regrete pt ce a ramas in urma lor in tarile strine unde au fost adoptati pentru o vreme.
    Invatati ce e mai bun de la cei in tarile carora locuiti o vreme..si apoi veniti acasa cu tolba plina de invataminte si cu mult curaj si speranta.
    Acasa va arde focul in soba, palinca ardeleneasca va face bule in pahar, slaninuta afumata va sta pe masa, pe un fund de lemn, langa o ceapa sparta si sarata, cozonacul se va coace in soba, sarmalele se vor incalzi in cuptor..pentru voi. cei de departe. cei care va chinuiti pentru noi, cei de acasa. cei care nu am mai lasat dorul sa ne mistuiasca si am revenit aici.
    Acasa.
    Va pup cu mult drag..pe toti, desi nu va cunosc..
    PS – Alex Brie este omul fara de care viata mea ar fi reusit cu greu sa mearga mai departe. Dar asta este o poveste mult prea trista.Voi aveti nevoie de bucurii si curaj. Iti multumesc mult Alex – pt tot. Si Liviu – pt carnaciorii oltenesti din martie 2004, Oana pentru ca ne-am cunoscut..si tuturor celor care invata pt noi.
    Mihaela

  7. Draga Alex, frumos si trist ce scrii, intrucatva si adevarat…, va veni insa si soare la noi ACASA, de asta trebuie sa fim convinsi, caci daca pierdem speranta, am pierdut totul.
    Numai bine si ” LA MULTI ANI ” !

  8. Ceea ce m-a facut sa plec (de mult, cu mai bine de 12 ani in urma) n-a fost faptul ca nu aveam masina de spalat automata, sau masina pur si simplu; a fost imposibilitatea de a duce o viata fireasca si normala, a fost mizeria din sistem, din orase, de peste tot din jur, a fost faptul ca nu puteai sa obtii o parlita de semnatura pe un act care dupa lege era dreptul tau fara sa dai spaga, a fost faptul ca nu puteai sa mergi la doctor (sau la dentist, sau la avocat, sau la politai, etc., etc., etc.) fara “sa vii de-acasa”. M-am saturat si am plecat. Dupa toti acesti ani, lucrurile nu par sa se fi schimbat de loc in bine. Acum avem din nou oaresce nadejde: un matelot este “carmaci” (honi soit qui mal y pense!) si se pare ca stie ce vrea si stie si cum sa obtina ceea ce vrea (si vrem cu totii): o Romanie normala, o Romanie fireasca. Insa care pana acum din pacate, desi sublima, lipseste cu desavarsire. Daca se va-ntrupa vreodata, ma voi bucura. Dar nu-ndraznesc sa nadajduiesc prea mult, ca m-am mai fript cu nadejdile astea cel putin de doua ori pana acum: o data’n decembrie ‘89, si inc’o data in noiembrie ‘96. Acum prefer sa nadajduiesc mai putin, asteptand sa se-ntample mai mult. Romania din suflet nu este Romania sarmalutelor, sau a cozonacilor, sau a palincii. Este Romania normala, este Romania ideala, ce-ar fi putut sa fie (si niciodata nu va fi?!). Si pana cand nu va fi, intotdeauna va exista o “generatie” afara, plecata, dar nu pierduta. Atata vreme cat ne doare ce se-ntampla acasa (mai toti cei de afara, si sigur cei de afara care scriem pe site-ul asta, suntem o ciudatenie, suntem generatia care locuieste altundeva, dar traieste in Romania), mai exista un pic de nadejde.

  9. Plecand am pierdut ceva – asta e clar. Ne-am schimbat. Suntem ca niste pesti care au invatat sa se tarasca pe uscat dand din aripioare. Nu mai suntem ca pestii din lacul de unde am plecat. Nu suntem nici ca pestii din lacurile unde am ajuns. Suntem niste mutanti culturali ciudati. Am castigat in schimb o indoielnica cunoastere de sine si tot o indoielnica “cultural awareness”.
    Oricat am rationaliza ca e rau in Romania, ca nu e normala viata acolo etc, ne e dor de tara. Si de limba Romana. Si, desi castigam binisor, ducem vieti normale, ne “realizam profesional” avem senzatia ca viata e searbada si realitatea saracioasa. In afara lacului nostru nu participam la viata cu toata fiinta noastra ci doar superficial, cu creierul, doar aici si acum. Copilul din noi e deprivat sensorial si deprimat Viseaza la sarmale si alte mirosuri familiare.

  10. draga alex

    eu am ramas, am avut ocazia sa plec, am fost…afara de multe ori.Da este frumos, curat, civilizat, legi, faci bani daca muncesti, ca …o lupta-i viata…, dar poti sa ai de toate in viata ….(conform cintecului pe care l-am descoperit abea acum), ca tot ACASA te intorci! Si mereu o sa iubesti pomul din fata casei si scoala la care ai mers prima data si casa si muntii si marea si prietenii cu care ascultai muzica la radio in vremurile alea si cu care faceai un chef dupa si o sa tresari cind o sa auzi de carpatiii tai de locurile astea frumoase pe care le lasi in urma…pt. ce. Ce faci cu banii astia care aici la noi se fac asa creu, ACOLO poti sa-ti cumperi Dorul de tot ce ai lasat AICI? Ati fost in Fagaras, in Apuseni In Padis in locurile astea unde imbratisezi un pom si simti ca te incarci cu energia pamintului,te duci la Putna si te colpeseste umbra lui Stefan, te duci la Jidvei si gusti un vin de acasa, maninci o piine cu slanina si are gust de acasa. Da stiu e greu da daca fugim toti cine mai ramine ACASA! Da si eu cind am ramas aici poate am crezut ca muncind cum am vazut ACOLO voi reusii sa fac O CASA pentru mine si familia mea poate am sperat ca va fii bine si aici da poate trebuie sa fim mai multi si sa gindim altfel si poate vom reusi sa schimbam ceva.E greu aici ACASA. Nu Romania nu este pierduta poate noi generatia asta ne consideram unii dintre noi pierduti sau ca ne luptam cu morile de vint sau ca ne-am saturat sa mai luptam.

  11. Ciudat… numai nostalgici si indragostiti de Romania scriu pe site-ul asta… m-am gandit ca e poate interesant sa prezint si un alt punct de vedere.

    Eu sunt plecat in Franta de 8 ani; e drept ca am plecat imediat dupa liceu si ca traiesc cu o frantuzoaica… probabil ca asta schimba mult… dar citind mesajele voastre cineva are impresia ca toti romanii din afara raman acolo doar pt bani si pentru curatenie, dar ca sunt toti “consumati” de dorul de ACASA!

    Fals in cazul meu, in afara de dorul de familie si de ceva prieteni din liceu nu mi-e deloc (dar pe bune DELOC !) dor de Romania… si daca cate o data incepe sa ma apuce un fel de inceput de dor, o vacanta mica in romania ma lecuieste de tot.

    Toata lumea vorbeste de francezi (sau straini in general) reci, neprietenosi, care nu te ajuta, etc. …
    M-a facut sa rad cand am citit mesajul lui mihaela
    “Sa nu credeti ca “strainii” stiu sa fie solidari. Nu asa cum noi, romanii, natia asta necajita, stim sa ne ajutam la greu, fara sa cerem nimic in schimb. Sau poate cerem o multumire..sufleteasca…” … de fapt nu, m-a infuriat mai mult !!!
    Cum sa poti spui ca Romanii se ajuta la greu?! Romanii care ne santajam si ne dam in cap unul altuia ca sa moara capra vecinului!
    Cum poti spune asta cand in romania Medicul te lasa sa mori in spital daca nu-i dai spaga iar preotul nu te ingroapa daca nu platesti suficient !?
    Mihaela confunda probabil romanii in general, cu cercul familial apropiat! Tocmai pt ca in Romania societatea e mai mult decat meschina si interesata numai de bani, cercul familial se izoleaza intr-un fel si se inchide asupra lui insusi, si intr-adevar cu familia si prietenii foarte apropiate te ajuti si esti mai apropiat decat in tarile “civilizate” !

    Eu n-am cunoscut persoana agreabila si care sa te ajute fara sa-ti ceara nimic in schimb decat dupa ce am ajuns in Franta ! Nu spun ca toti francezii sunt asa, dar in Romania nu mi se intamplase niciodata (nu vorbesc de cercul familial restrans…).
    Eu nu stiam (si mai rau faceam misto) ce-i aia asociatie de benevoli sau voluntari pana sa ajung in Franta… in Romania toata lumea cauta sa castige cat mai mult si cat mai repede !

    Ca sa nu mai vorbesc ca de cand sunt in Franta, toate problemele administrative le-am avut in Romania sau cu romanii…
    Nu m-au tratat urat nici o data francezii: nici cand mergeam la prefectura sa-mi fac actele, nici cand am mers la oficiul fortei de munca sa-mi dea dreptul sa muncesc, nici cand ma duceam sa cer ajutor pt locuinta (desi eram strain si nu platisem in viata mea impozit in franta !) si cu atat mai putin colegii la scoala sau la servici n-au facut afirmatii sau à propos-uri deplasate sau jignitoare !
    Pe cand de fiecare data cand am avut de aface cu administratia romana am fost aproape UMILIT! Cand am fost la ambasada sa cer niste acte pt casatorie si m-au tratat ca pe un hot si un prapadit, cand am fost cu masina in romania si dupa ce la nici o vama nimeni n-a spus nimic, vamesul roman si-a batut joc de mine caci poza din pasaport era prea veche, etc. …

    Pe scurt, caci mi se face deja greata sa vorbesc de toate neplacerile si problemele pe care le-am avut cu administratia romana si in romania, E POSIBIL sa traiesti bine in strainatate si sa te integrezi cum trebuie!
    E posibil sa-ti placa branza puturoasa si vinul de bordeaux, si sa te gandesti ca “sarmalutele” de acasa desi sunt bune sunt cam grase si cam gretoase!
    E posibil sa ai prieteni francezi mai mult decat de treaba si care sa-ti sara in ajutor cand ai nevoie.
    E posibil sa te simti ACASA si in alta parte decat unde te-ai nascut si ai trait o vreme!

    Si finalmente E POSIBIL sa-ti gasesti o persoana cu care sa te insori si sa fi fericit chiar daca nu e romanca!

    As mai avea multe de spus, dar nu mai am timp… ma gandesc ca poate cei care sunt in situatia mea si care traiesc in strainatate si sunt fericiti si nu tanjesc si nu le e dor de Romania tot timpul, nu sunt chiar asa de rari, dar poate ca au de lucru si n-au timp de divagatii semi-filozofice (imi cer scuze pt tonul condescendent si usor mistocar, chiar sunt misto textele voastre…) pe tema dorului de casa si de natia asta de rahat(asta nu inseamna ca noi romanii suntem individual vorbind niste cacaciosi, dar pusi toti impreuna iese ceva destul de dezgustator !).

    Hai ca ma opresc aici caci incep sa ma ambalez prea mult…
    Scuze daca am fost un pic cam vulgar si cam brusc, si de asemenea pt cei care nu accepta ca nu se poate sa nu tanjesti dupa palinca, slanina si sarmale!

  12. :)) Schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume incepe cu tine zicea Ghandi si bine zicea. Asumati-va responsabilitatea alegerilor, vedeti clar care va sunt prioritatile . Nu va mai plangeti alegerile pe care le-ati facut singuri ca nu v-a pus nimeni pistolul la cap. Oamenii astia care nu au curajul sa accepte ce vor cu adevarat :)…

  13. nu-i adevarat, eu injur in spaniola, in franceza eventual, si iubesc si o engleza…
    nice joke anyway
    keep it up alex

  14. foarte frumos articolul despre generatia care pleaca.
    din pacate lipseste din enumerare generatia omorata in puscarii de rusi.
    generatia lui Vulcanescu
    a lui Tutea…
    cel putin asta care a plecat e inca vie.

  15. Ce rau este sa visezi cai VERZI pe pereti! Ce rau este sa traieshti cu capul in trecut… Este ca si cum iti distrugi shansa de a merge inainte, de a avea un viitor. Tare greu este cind te crezi PIERDUT! Asta, in medicina moderna, poate fii tratata ushor cu putine anti-depresante:)

  16. Draga Ady, sincer sa fiu asteptam o reactie mai virulenta, a la Consilier Buturuga. Insa
    daca nu esti securist, informator, etc. sau rau intentionat, putem continua. VG

  17. Hmmm… Ady
    Sper ca nu vei incepe sa folosesti amaratul meu de blog pe post de forum de invective in stilul comentariilor Evenimentul Zilei, nu?

    Pentru ca daca e cazul, iti pot recomanda alte adrese si forumuri pe unde a fost preluat eseul meu, si unde probabil vei gasi mai multi oameni deschisi pentru polemici de colt de strada.

  18. vreau sa fac parte din generatia care pleaca, muncesc cu incapatanare si strang banii ft. greu pt. a pleca, satula de neglijenta de aici, de faptul ca ai o facultate si nu te angajeaza nimeni chiar daca esti capabil, pt. ca locurile cu salarii mari sunt deja date si obtii un post prost platit cu vai si amar, pt.care trebuie sa multumesti tot timpul ca nu ai avut experienta si ca totusi te-a angajat. Rabzi dar pt. ce? Pentru sarmale, sunca?? Never, eu tin oricum regim. Si cand vezi cu cata lacomie isi voteaza politicienii fondul pt. anul urmator in timp ce invatamantul, sanatatea si toate celelalte nu primesc mai nimic, si platesti taxe si impozite mai mari din an in an, iti dai seama ca nu e loc pt. tine aici Omul simplu care vrea sa traiasca decent care are niste aspiratii care se simte capabil sa faca ceva si este tinut pe loc. Prefer sa fiu ignorata acolo unde sunt o straina si sa muncesc din greu pt. o tara in care macar mi se recunoaste dreptul de a trai si spera.
    Mihaela 13.nov. 00.30AM

  19. Alex,

    Ai inceput bine, dar, pe drum, te-ai limitat la ce-ti atinge perceptia imediata: romanii care invart Europa precum porcul dovleacul.

    Ai uitat insa de cei din SUA si Canada. Astia, din pacate, nu se mai intorc. Si, treptat, treptat se si de-romanizeaza. Si e pacat. Macar pentru ca, in fata computerelor, sunt o idee mai buni decat cei care imping tomberoanele prin Italia.

  20. Azi te-am (Esspecially Alex, cool! o sa vezi de ce, si sper sa-mi scrii) si v-am descoperit,mi-am luat cuminte pe stick ce-ati scris sa citesc acasa tot. De ce? (nu de ce acasa, pt ca in Romania nu orice profesor sta intr-un cartier unde a ajuns internetul…asta stiati si voi)Pentru ca sunt, sa zic un fost olimpic,(inca)profesor, (inca)in Romania, (inca) formator de alti olimpici,(inca ) in greva si deci am timp sa ma ocup de doctorat…fac un doctorat, la finele caruia vreau sa stiu multe, de ce zona mea de studiu exporta potentiale si performante, unde se duc olimpicii, ce fac acolo si cum gandesc,despre “acolo” si despre”aici”.Unde se duc oamenii normali-sa nu credeti ca sunt vre-o elitista dar trebuie sa dai niste indicatori, copii tuturor, si de ce.Cum, judecati, ca in Romania suntem tare pudici cu informatia despre emigrari imi fac ancheta si interviurile pe cont propriu.E clar ca azi am gasit “un filon”.Am si eu multe de spus. Dar am sa incerc sa ma abtin pt inceput, ca sa invat sa ascul(ar trebui de vreme ce termin cat de curand si psihologia”. Cine vrea sa vorbeasca(cu mine).Cine vrea sa vorbeasca, are adresa:sau mmona28@gmail.Astept acordul de a va contacta direct.Alex, printre altele astept acordul sa te citez(daca va fi cazul…cu scuzele de rigoare ca nu ma ridic la rangul de politician si nici de ziar

  21. Sanatate tuturor, din afara, dinlauntru si de pe granita.
    Cât despre luminatorii neamului care se vor intoarce cu tolba plina de experiente diverse….hai s-o lasam balta.structura sociala bazata pe o structura economica …ioc!
    Iar cei care au ramas in tara te privesc cu neincredere.De ce te-ai intors, ce vrei sa câstigi,…si câte si mai câte.E pacat de forta vie a tarii nevoita sa se expatrieze in ultimii ani doar din motive economice.
    Exista patrioti in diaspora cum exista si in tara.sarmale si nostalgii si in diaspora si in tara.Nu trebuie confundata nostalgia de anii tineri in care totul sau aproape era dezinteresat, entuziasmul si poezia vârstei ne purtau.
    Cât despre intrajutorarea românilor, e chiar hazliu.Poate sa-ti imprumute vreun vecin sare peste gard sau peste palier.Sunt in Canada de 16 ani, imi cresc fiii(20 si 9 ani)cu valori si bucatarie combinate.Amândoi vorbesc limba si cel mic vrea sa fie si el român, desi e nascut aici si a fost in vizita doar de 3 ori.Mi-a spus ca România nu e doar a celor care locuiesc acolo.Mare uimire!
    Cred ca o speranta reala ar fi ca tineri educati in alte tari, care nu au radacinile corupte nici de deznadejde nici de amintiri si lipsuri penibile ar putea veni cu expertiza in diferite domenii, mai ales social..sa faca opera sociala.Putem visa!Iar salutari tuturor,fiecare are dreptatea lui.

    De exemplu, sunt unii care au profitata de lipsa mea si au schimbat ortograful;corect e?

  22. am citit eseul tau …in parte m-am regasit …problema e ca m-am regasit si in raspunsurile celorlati ….si totusi ceva lipseste …e al 5 an in Franta … e dur , e usor…cred ca in momentul in care decizi de a parasi Romania stii ca viata ta se va schimba ; poate ca nu esti constient de cat de diferenta e societatea franceza…si e normal; ai trait intr-o societate in care erai protejat de familie, de institutii ( macar pana la o anumita varsta), in care aveai prieteni si stiai regulile jocului..apoi pleci si lucruri pe care le considerai implicite ( drept de sedere, drept de munca, etc) devin demersuri la institutii unde toata lumea e tratata ( macar se incearca) echitabil ; ex: nu ai nevoie sa suni sau sa treci ca sa vezi daca ai viza sau nu; primesti un curier indiferent cine esti in max 12 zile ); …dor de casa? dor de familie, prieteni , insa dor de institutii sau de cumparaturi in magazine nu …;dor de cozonaci, sarmalutze ? normal cand traiesti 20 de ani mancand asa ceva toata viata inconstient simti nevoia sa ai acelasi sentiment de bine , de caldura ,de iubire pe care il aveai in copilarie alaturi de ai tai ….ca fiind in Franta ai chef sa pleci ACASA sa lasi facturi, taxe d’habitation, impozite , etc cred ca si cel mai frantuzit roman simte macar o data impulsul….solidaritate? cred ca in Ro in afara parintilor mei / familie nimeni nu mi-a dat ceva pentru ochii mei frumosi…cand plec acasa ( in fiecare an) aud aceeasi placa: Uniunea Europeana, fonduri FARE, … trebuie sa ne ajute .; si de ce? pentru ca suntem saraci..ei si? cati saraci sunt in Franta, turcia, Germania …nu zic ca romanii nu ar avea nevoie , insa de ce cineva ar fii obligat sa faca ceva… problema e ca mentalitaea nu se schimba: cand eram mica auzeam bunicii zicand : o sa vina americani, apoi era statul care tb sa dea, dupa revolutie erau ajutoarele din afara …. de ce? Romania e o tara bogata in resurse , in frumuseti naturale , in oamani frumosi si inteligenti ; are toate atuurile mai putin unul: solidaritate …anul asa ( cand cu inundatiile , unul din subprefecti furase fondurile pentru oameni ramasi fara un acoperis deasupra capului) … problema nu e noua : o gasim in toate cartile care descriu rev. din 1848 sau care descriu viata studentilor romani in Franta (gen Negresco)….am visat si eu ca si voi ca voi veni petru o scurta perioada in Franta, o sa muncesc si o sa strang sufienti bani ca sa ma intorc acasa , sa fac o mica afacere si sa am o viata decenta ….cum am ajuns sa visez la asta ? nimic mai simplu: termini facultatea, nu gasesti serviciu, apoi gasesti dar oamanii din jur sunt atat de corupti ca incepi sa te simti “murdar ” de dimineata pana seara si apoi..iti vezi colegii in somaj sau devenind agenti comerciali ..oamenii din jur devenind o specie pe care nu o recunosti: egoisti, rai,amari de atata saracie …;zici stop …vreau o viata corecta , decenta , in care sunt platit pentru munca mea …. trebuie sa recunsoc ca am pierdut mult , foarte mult plecand din Romania ( familie- tata a murit acum 3 ani fara sa apuc sa-i zic la revedere tati , te iubesc atat de mult, prieteni) insa mi-am regasit demnitatea de om ..;am reusit sa ma redescopar, sa traiesc decent , sa pot sa-mi permit sa am un concediu normal …eu am ramas cramponata intre doua lumi , in fiecare iubesc ceva si nu ma pot lasa de nici una; uneia ii apartin prin copilaria si adolescenta mea , prin traditiile si farmecul colindelor, prin rasul copiilor cand se joaca toamna la culesul roadelor, celeilalte ii apartin pentru ca m-a primit, m-a acceptat , ma trateaza ca pe orice fiinta umana … ca oricare am avut perioada mea de adaptare , de acceptare a alotor reguli , insa sincer cred ca a meritat efortul …. de intors acasa ? poate intr-o zi daca bunul Dumnezeu va vrea; ….unul din comentarii zicea ca fara noi cei plecati lucrurile nu vor misca …nu cred ca fiind in Ro am putea face mai mult …facand cunoscuta Romania oriunde am fii cred ca ajuta mult mai mult decat fiind un roman frustat in Ro …zilele trecute discutam de concedii cu colegii : nici macar unul nu era interesat de Ro . Turcia, Hungaria nu …Romania ? In nici un caz ? De ce? pentru ca nu o cunsoaste si nu vrea sa o cunsoasca …daca te duci intr-un FNAC cate carti despre Romania vezi ? va spun eu : una – si doar in anumite perioade – Routard: Romania, Hungaria- noroc ca acum sunt din ce in ce mai multi romani care muncesc aici si francezii incep sa realizeze ca suntem un popor normal … a fi roman? din moment ce te nasti roman, traiesti ca un roman o periada din viata cred ca oriunde ai fii si orice ai deveni ramai roman in inima , iar DOR de tara ta ( de ACASA ) o sa ai ..poate ca esti dezamagit , amarat insa asa cum un copil nu isi paote ura mama , eu cred nu poti decat IUBI Romania ..gata ma opresc atat pentru azi

  23. PENTRU O CULTURA DE DIALOG SI DE ACCEPTARE A CELUILALT

    Salut
    E prima oara cand “navighez” pe bloguri romanesti; buna initativa 🙂

    Nu pot totusi sa imi ascund indignare (caci surprinsa nu sunt) despre imaginea atat de negativa pe care o dau multi despre propria tara si natie, Romania, care e si a mea printre altele. eu nu simt nevoia sa ma definesc in principal prin referinta la o natiune, adica la un element pentru care nu am nici un merit si nu l-am ales.
    Ce ma frapeaza cel mai tare insa e viziunea maniheista – sau in Romania e ca dracu si ce bine e in vest sau ce rai sunt strainii (intradevar, daca nu te deschizi sa ii cunosti si nu incerci sa ii accepti si pe ei asa cum sunt cu defecte si calitati si mai ales diferente, e greu sa gasesti ceva de apreciat)si ce bine e acasa. de ce nu putem sa acceptam ca exista lucruri bune si rele si in Romania si in Franta, ca peste tot, si ca fiecare alege ce ii convine mai mult. dar nu trebuie sa sune ca o propozitie de tipul sau – sau ci poate fi foarte bine o propozitie gen si si. adica si romania si franta. Una nu o exclude pe cealata. Eu de acum, dupa sapte ani de stat in Franta, simt ca am doua tari, nu numai una. Si le iubesc si le critic pe amandoua , si incerc sa raman curioasa si deschisa spre ambele. Sa nu imi neg in nici un caz originile si trecutul, si sa invat sa cunosc cat mai bine tara gazda.

    Si iar nu vad de ce sunt fraze de genul “am parasit tara etc” ; azi nu mai e ireversibil cum era acum 20 de ani cand daca plecai erai bun plecat sau cu alte cuvinte in exil. romania e numai la 3 ore de avion de Paris. mijloace de comunicare berechet si la preturi modice, ce vreau sa spun e ca posibilitati sunt suficiente, diferenta sta in atitudine. Si mai exista un proces in curs care se numeste integrarea in Uniunea europeana, din care romania fara doar si poate va face parte incepand cu 1 ianuarie 2007.
    Eu am, cred, macar 6-7 prieteni sau/ si colegi de serviciu care au vizitat Romania vara trecuta sau acum doua veri si care au revenit foarte incantati.

    Realitatea nu e numai alba sau neagra , mai exista si o infinitate de nuante de griuri colorate intermediare.
    Si in nici un caz nu suntem o generatie pierduta, iar a propos de alienare, probabil stii ca acest termen a fost utilizat referitor la migrarea taranilor la oras. Noi orasenii suntem deja alienati, mai ales daca venim dintr-un oras mare. Orasul e mediul de alienare prin excelenta.(pentru ca te rupe de natura)
    Pe curand

  24. Si poate ca assa e, ne regasim aici, si de multe ori am vrea sa fim diferiti, sa copiem occidentul, de ce sa fiu eu ala care e din Romania si care a tot ramas in urma…. Am plecat, dar niciodata nu am simtit ca m-am acomodat, o duc prea bine, lumea din jur nici gand sa fac parte macar un pic din mine, straina in interior, straina in afara…. si ma obisnuiesc, cateodata, dorul imi mai aminteste ca nu sunt de aici…
    Cel mai greu lucru a fost sa ma trezesc dimineata si sa spun ‘good morning’ asat nu ma lasa sa ma obisnuiesc, poate ca ai dreptate Alex,noi, chiar suntem Generatia de afara… Sa ma rog pentru o revenire? Nu stiu, poate ca prima reactie ar fi sa se schimbe lumea ca sa o pot lua de la inceput, si of, ca tare greu mai e sa te intorci de pe un drum pe care ai constatat ca l-ai parcurs gresit abia cand ai ajuns la final…

  25. te urasc… atat de adevarat ai grait incat nu pot decat sa te strang de gat .. era tot ce imi mai lipsea sa imi puna capac … dorul este uimitor … dar chiar daca sufletul zice hais’ ( get your … back to RO ) mintea tot cea’ ( stai aici ) zice …. imi e dor de “acasa” …de nimicurile de acasa, am inceput sa vorbesc cu ei in romaneste si se uita la mine ca la poarta noua … te urasc pt adevarul grait …

  26. Nu vreau sa fiu de partea cuiva dar eu traiesc in Romania, castig aproape ca afara, n-am fost niciodata “membru” de nimic, n-am avut pile in viata mea (originea mea e surprinzator de sanatoasa :D), si nu inteleg in ruptul capului de ce in loc sa stau aici si sa lupt asa cum o face orice om snatos la toate cele, ar trebui sa plec. Dar deloc! Poate e o gena a emigrarii, nu stiu, oricum toti – fara exceptie, si-s destui – prietenii mei plecati sunt constienti ca este o capcana, plecatul asta nu-i chiar pentru toata lumea si mai ales nu e pentru omul “de rand”. Poate de aceea n-am plecat nici eu. Cat despre cei ce injura, au injurat si inainte, injura si acum si vor injura intotdeauna, injuratura e mintea lor, respiratia lor, crezul lor. Va urez mult noroc, cat cuprinde, sa gasiti in voi ceea ce nu gasiti afara!

  27. Cred ca este printre articolele care au facut impresie puternica asupra mea (impreuna cu cel “To leave or not to leave”).
    Probabil ca nu era clar cum e viata pe afara si ne-a surprins raceala si dificultatea de la inceput (dar sa pornesti de la ce ai adus din RO intr-o geanta este dificil). Oricum regulile sint clare afara si daca le respecti nu ai probleme (ceea ce nu se poate spune despre Ro). Si pe urma in primii ani iti lipseste experienta de lucru din afara (sa nu uitam ca cei ce termina facultatea in afara-Germa in cazul meu-fac pe parcursul studiului multi ani de practica si ajung sa cunoasca si anumite firme).
    Oricum sa nu uitam ca totusi au fost omenosi cu noi (dupa cum am in ceput totul de la zero si fara sa avem membrii de familie aici).
    As mai putea scrie multe acum, dar incerc sa-mi string ideile si completez alta data.
    Oricum dificultatile de care ne-am lovit cind in ro a inceput sa fie simtit criteriul eficientei economice (firmatrebuie sa aiba cistig ca sa te poata plati si sa-ti respecte contributia) erau imanente. Btw. fereastra de mesaje accepta doar 25 chars pe orizontala si 5 rinduri pe verticala,Alex doar nu te astepti in conditiile astea sa scriu mai mult.

  28. Alex, sint putin jenat, dar nu ma simt foarte vinovat.
    Am un site despre NBA si baschet in general si avem si o sectiune de proza scurta.
    Am primit Generatia intr-un e-mail acum citeva luni. Am vrut sa te caut, am incercat, dar n-am dat de autor. In seara asta o amica m-a sunat sa-mi spuna ca de fapt “diasporul necunoscut” are un nume. Intre timp publicasem Genaratia, fara sa cer voie, ca n-am stiut cui.
    Daca vrei sa ma-njuri, ai adresa de e-mail.
    Dar si daca ma injuri, tot imi place.
    Toate bune,
    Daniel

  29. Daniel, nu te injur si ma bucur ca eseul meu iti place.
    Daca tocmai l-ai fi publicat, te-as fi rugat sa pui si un link catre original; acum, la cateva luni distanta, comentariul tau ma multumeste pe deplin 🙂

    Numai bune, mai astept vesti,
    Alex

  30. salut
    sunt in italia cu o bursa si
    intr-adevar mi-e dor de casa si stiu cat de mult ma voi simti diferit si greu adaptabil romaniei cand ma voi intoarce!

  31. Nu trebuie neaparat sa emigrezi ca sa-ti fie dor de Romania, de cea pe care o visezi..Am ales sa indur aici si sa schimb ce se poate..si se pot multe. Sunt foarte multi straini in tara, am ocazia sa lucrez cu cativa dintre ei si sa le cunosc mentalitatiile. Ei au invatat mai demult sa priveasca individul si nu neaparat comunitatea in intregul ei. Pt ca individul face comunitatea si cred ca fiecare trebuie sa inceapa cu el insusi. Hai sa le aratam ca suntem buni si nu cred ca vor spune: OK, tu esti bun, dar tara ta e proasta! Am umblat putin si pe afara, dar intradevar prea pare totul formal, cel putin pentru cei veniti.. E usor sa intri intr-un sistem gata facut, mai greu e sa creezi unul care sa mearga. Nu m-as duce la munca acolo..sunt prea multe de facut aici pt o viata de om. Se spune ca un om moare atunci cand isi termina visele..Eu mai am cateva..Va doresc sa visati frumos!

  32. Intr-adevar, un articol extrem de bine scris. Extrem bine zis. Eu sunt in Romania. Am fost in afara. Am simtit tot ce simti si tu…numai ca..inapoi in tara nu m-a adus dorul de Romania, dorul de sarmalute (le poti face si acolo deja exista magazine cu specific romanesc), sau de mamaliga (apa + malai + rabdare) sau de sunculita sau de orice altceva de mancat. Am fost de doua ori “afara”. In aceeasi tara. Spania. Orase diferite, cu zone si oameni diferiti. Prima oara am fost in Valencia (oras mare, oameni grabiti, priviri ciudate, bla bla, etc). A doua oara am fost in Alicante. Oras mic, primitor si calduros. Aici oamenii parca erau Romani. Si mai mult de-atat. Parca prea romani. Mi-au adus aminte de zilele in care daca intrebai pe cineva in ce parte e Strada X, iti raspundea zambind, fara sa fuga acum in drum spre autobuzul care-l duce la servici. Asta am simtit acolo. Caldura. Oamenii de-acolo iti raspundea zambind. Chiar verificau daca ai inteles. Nu am cunoscut orasul si am fost in vacanta. 1 luna. Atat, dar la plecare cunosteam ca strada din spatele blocului meu de-acasa, mica zona in care stateam. Stiam chiar si numele/numerele strazilor. Ciudat. Dar m-am intors acasa pentru rude. Pentru prieteni. Si pentru limba. Atat. Daca as fi avut chestiile astea dincolo…e clar. N-as mai fi pus piciorul aici. Aici cand am revenit nu am fost intampinat decat de intrebari de genul “cati bani ai facut ?” sau “cand mai pleci ?” sau “ma iei si pe mine?”. Aiurea. Foarte aiurea. Pacat ca oamenii de-aici care nu-si iau inima-n dinti sa “fuga” de ceea ce se intampla in tara lor nu au nici macar curajul sa se ia la tranta cu viitorul. Sau sa invete din trecut. Se plafoneaza intr-o amara speranta a unui viitor mai bun. A unui presedinte care sa schimbe totul. A unui guvern care brusc sa faca lumina-n tara asta. Pacat. Cu asta vor ramane. Cu vise. Neimplinite. Niciodata.

    Si ca un prim pas inspre mai bine, totul trebuie sa inceapa de la tine. Acorda-ti timp si reeduca-te pe tine. Ofera-ti sansa de a invata din nou calitati demult uitate cum ar fi onoarea, cuvantul, bunatatea. Invata sa zambesti si arata-ti cu adevarat, adevaratul TU. Nu mai fi fals doar pentru a-ti impresiona prietenii. Nu-ti mai ascunde gusturile in materie de muzica, filme doar pentru ca “nu e trendy”. Asculta ce-ti place. Simte ce-asculti. Trage aer in piept si de fiecare data cand esti doborat, ridica-te. Desteapta-te (romane). Caci de-aia esti roman.

    P.S: Am citit articolul asta intre 6.40 si 7.10 dimineata. Mi-a placut extrem. O lectie de viata domnule. Multam pentru cuvintele adevarat-graite. Si la mai mare..

  33. Dragilor,momentan traiesc in tara ,am fost afara,am revenit,ma consider contaminata de microbul:)occidentului.Ma bate gabdul sa plec din nou,am obosit sa muncesc romaneste si sa fiu platita la fel.Nu stiu sa-mi fac butic la colt chiar daca as mai gasi ceva bani..Vreau normalitate,am obosit sa -mi consum energia aiurea pe lucruri mici care in occident se rezolva de la sine unde oamenii(vezi administratie publica) in general isi fac treaba si nu se uita la tine intrebator:da’mie ce-mi pica?
    Sper sa-mi treaca valul asta cu emigrarea pt.ca mi-e familiara durerea acomodarii in alta tara, in acelasi timp nu-mi mai gasesc locul si micile victorii vs viata parca-s prea greu obtinute.
    Scuze pt. tonul plangacios da’asa se prezinta la ora asta o persoana optimista,volubila care-si scoate de obicei prietenii si neamurile din depresii si careia nu i s-a intamplat nimic grav,dimpotriva se descurca destul de bine.
    Va salut si va respect pe toti indiferent de care parte a baricadei va aflati:,,Si dvs.aveti dreptate si dvs aveti dreptate”

  34. Ma bucur sa vad ca nu sunt singura care gandesc astfel. de cate ori ma reintorc in tara, nimic din ce am lasat in urma nu mai e acolo. Si atunci ma ratacesc ca intr-un labirint pe strazi pe care le stiam odata…Iar aici, departe de casa, franturile de imagini din memorie palesc tot mai mult…

  35. Personal aparţin generaţiei Beatles, da cum nu am de gând să schimb lumea, nici să fac politică, recte parcă s-o prins ceva de mine din poruncile celea de care povestim, după ce mi-am cerut eu scuze că-s român de vre-o două ori, mi-am luat ce mi-o mai rămas din trib şi m-am mutat în SUA.
    Acuma, după ce faza de “cacă fală” caracteristică oricărui român cu oarece şcoală ne-o trecut, eu nu o aveam că scăpasem de ea prin anii ’90, mă refer aici la spălat de vase şi cules de căpşuni, pejorativele curente de pe cheiul gârlei, cu stupoare realizez persistenţa “cortinei de fier” la mine care, fără falsă modestie, sunt un tip bine şi corect informat. Ba o mai văd pregnant la cei din jurul meu. Şi se simte chiar şi în eseul tău.
    Ai început a zări ceva prin propria ta cortină, de aici apare strania senzaţie de alienare, când ai să vezi de chiar vei începe a refuza brutal modul schizofrenic de trai din ţara unde te-ai născut. Eşti român prin decizia părinţilor tăi, tu dacă eşti major, poţi respecta sau nu această decizie. Oricum, până nu am trecut oceanul, nu am simţit cât de puternică şi persistentă este maniera educaţională comunistă din spaţiul European. Bine, ei o numesc socialistă! Dar, ignorarea cu obstinaţie a cea ce nu îţi convine, caracteristica fundamentală a ceea ce Churcil numea tărziu “cortina de fier”, Aldoux Huxley a sesizat-o primul prin anii ’34 din secolul trecut, duce la un tembelism năpraznic. Ai un vagon de cunoştinţe utile la crâşmă, şi o lipsă uriaşă de deprinderi curente.
    Eu aş zice că, inainte de a te reântoarce în locurile natale, fă o mică socoteală; mie mi-o ieşit cam 5% din tările globului văzute şi e cam puţin!

  36. Traiesc la Londra de mai bine de 10 ani. Am folosit mentionata cartela telefonica sa vorbesc cu ai mei in Bucuresti in seara asta….Le povesteam cum prietena mea cea mai buna de aici se intoarce in Spania ei natala. Moment in care mama nu a ratat ocazia de a ma intreba: de ce nu faci si tu la fel? Gaseste-ti un serviciu acolo, care sa trimita cu salariu “de-al lor” la noi. Nu e ca nu mi-am pus de multe ori intrebarea: sa ma intorc sau sa nu ma intorc la Bucuresti? Insa raspunsul mi-a venit instinctiv si parca violent. Nu e acelasi lucru sa revii in Spania cum e sa revii in Romania. Cu asta mama nu a mai zis nimic insa eu am ramas cautind forumuri pe internet. Intrebarea pe care am pus-o pe Google a fost: “cum e sa te intorci in Romania?” Parerile de aici sint impartite. Sintem in majoritate de acord ca ne lipsesc familia, prietenii din liceu, sarmalele si cozonacul. E normal sa fie asa. Insa ( mereu exista un “insa) cred ca fara a ne da seama, in timp ce ne alienam de locurile originilor noastre, ne adaptam locurilor pe care ni le-am ales ca noua casa. Asta in special daca plecam de tineri. De exemplu, cu riscul de a-i supara pe multi, detest manelele, de unde Dumnezeu au iesit aceste aberatii muzicale? In nici un caz nu le asociez cu “acasa”. Si simtul umorului reflectat in programele televizate? Uneori chiar ma jenez. Stiu ca multi care vor citi ce scriu ma vor cataloga drept snoaba. Insa ceea ce vreau sa zic eu aici e ca nu ma simt ca o generatie pierduta. Niciodata nu m-am perceput astfel pina cind am citit acest post. Si am refelctat asupra conceptului: sintem membrii unei generatii si am ales sa emigram. Am ales sa ne traim viata in alte parti de lume. Am casa, iubit ( un italian, in onoarea gintei noastre latine), un servici in care sint respectata si apreciata si peste putin timp vreau sa devin si mama. Din rindurile de mai sus nu cred ca reiese ca imi pierd timpul, ca levitez intr-o zona indefinita. Mi-e dor de casa, e adevarat. Insa ma urc in avion si in citeva ore sint acasa. Si-mi place, desi e un sentiment straniu de calatorit in timpurile adolescentei mele. Sint inca sub inlfuenta raspunsului categoric pe care i l-am dat mamei vis-a-vis de decizia de a nu ma intoarce in Bucuresti. M-am mutat de acolo. Si ma intorc sa vizitez. Pentru mine nu e o chestiune de lipsa de identitate sau patriotism.

    Scuze pentru articolul long si poate fara concluzie. Aveam nevoie sa ma descarc.

    Salutari tuturor,

    B

  37. B, fiecare are calea sa personala, tu ti-ai ales-o pe a ta si ar trebui sa te mandresti cu ea. Nimeni nu stie mai bine ca tine ce e bine si ce e rau in viata ta. Bucura-te de alegerile tale, ele te definesc ca persoana.

  38. Locuiesc in Italia, sunt la munca acum, si am dat (nu stiu cum, din greseala, cautand cu totul altceva) de blog-ul tau, mi-a atras atentia titlul articolului si faptul ca ma incadrez si eu in “generatia de afara”. Nu vreau sa comentez ceea ce ai scris, vreau doar sa spun ca mi-au dat lacrimile citind si a trebui sa fug la baie (sa nu ma vada colegii ca plang), spunand ca “mi-a intrat ceva in ochi”.

  39. Blogul tau Alex,mi-a dat putere,m-a trezit la realitate si mi-a trecut dorul.Sunt 14 ani ca traiesc in Italia ,”traiesc”ptr.ca m-au salvat medicii italiani ,in timp ce in Romania multi mor daca nu au bani sa dea si sa dea …pina la epuizare peste tot ciubucuri,mita,cadouri, atentii.De unde atita si ptr.ce ???Aici m-au operat, fara sa ma coste nimic ,am ramas in viata.Mama mea cu acelasi diagnostic ,cu 7000 de lei dati la doctori, a murit la 5 zile dupa operatie,la 43 de ani.Doua prietene moarte idem ,35 ani ,45 ani.Eu am fugit de moarte,am fugit de romanii mei ,fratii mei,ca sa-mi pastrez viata si sa o donez celor care au nevoie si apreciaza sufletul omenesc.Unde mai pui si durerea ca am lasat in tara aceea superficiala copii mei.Dar, multumesc lui D-zeu ca exist, sa le pot fi sprijin economic si moral .Pacat ca sunt o idealista (am facut si revolutia in “primul rind”).Pentru toti acei sacali nesatui ,care se gindesc in primis la conturile lor bancare, nimanui nu-i pasa de poporul roman si totusi de aici de departe traiesc si particip la viata poporului meu .Rolul nostru a emigratilor cu valori este acela de a apara demnitatea romanilor in lume.Sper ca m-am exprimat destul de bine,eu sunt doar un graunte din spicul de griu ,la fel si opinia mea, voi fi mereu “straina” ptr.ca inima mea e acasa.Sa auzim de bine,intelepciune poporului roman.

  40. frumoasa scrisoarea..vorbesti ca un adevarat emigrant.multi am plecat la studii sau la munca,din dorinta de a ne schimba viata.nu toti am reusit…si cred ca toti ne dorim sa ne intoarcem acasa,sa nu mai fim generatia plecata,ci generatia care se va intoarce pentru a schimba lucrurile in romania.

Leave a Reply