Despre timp

Iubesc sa pierd timpul.

Ma vaiet : daca as mai fi avut nitel timp ; ma plang : nu imi mai ajunge timpul pentru nimic . Si in ciuda aparentelor, timpul imi e indestulat. Ma trezesc dimineata devreme, ma culc noaptea tarziu.
Intre timp, stau si astept sa treaca timpul. S-a tot scris despre obiceiul oamenilor de a vorbi despre timp ca despre un bun perisabil.
Adevarul este ca timp am si voi tot avea. Problema e cand imi bat joc de el. Ca, de pilda, astazi.

Nu am iesit din cladire; am iesit la un moment dat pe balconul etajului, sorbind o cafea matinala si o tigara rulata. Am vazut vreo doua filme, am mai scris cate ceva pentru blog. Am mai schimbat putin layoutul, dar.. nimic deosebit. Iubesc sa pierd timpul,sa simt cum il irosesc; e o placere perversa, aceeasi cu a ratatului care dupa ce e concediat, se bucura pervers ca nevasta il paraseste; ii da o motivatie a insuccesului, ii furnizeaza un tap ispasitor: soarta.

Ce bine e cand poti da vina pe altul.. aproape la fel de bine ca atunci cand dai vina pe tine. Diferenta e ca daca vina e a altcuiva, poti spera la compasiune; atunci cand e a ta, poti spera insa doar la intelegere.
Iubesc sa pierd timpul… ca de pilda acum, scriind lucrusoarele astea.


Similar Posts:

0 thoughts on “Despre timp”

  1. timpul poate ca nu exista in sine, si nu intotdeauna se poate masura, mai ales cand il pierzi cu galetile…
    vorba aceea:’pierdut timp, ofer reconpensa gasitorului…’

Leave a Reply