Despre Messenger

Yahoo Messenger mi-a fost aratat si instalat prima data de Mihaela. Eram anul 2 de facultate, imi cumparasem placa de retea si aveam pentru prima oara Internet non-stop.

In scurt timp am adaugat in lista de “friends” o groaza de oameni, colegi de facultate sau cunostinte ocazionale. Iar cu Mihaela “vorbeam” pe mess pana noptile tarziu, atunci cand oboseala imi amortea mainile si gandurile. Motivele converstatiilor erau circulare: care e idealul vietii, povesti de-ale copilariei, incotro va duce relatia noastra incipienta, etc.

Incet-incet “mi s-a luat” de asa ceva. Am descoperit ca mici intarzieri “pe linie” cauzeaza discutii interminabile si monotone “ce zici? am zis doar ca.. hei, mai esti online?.. etc”. Am descoperit ca messenger-ul nu poate fi niciodata mai mult decat un telefon. Un telefon, e drept, la care poti spune multe, le vezi alb pe negru in fata, poti comunica link-uri si inregistra converstiile.

Dar problema telefonului ramane: trebuie sa spui lucruri spontane, prin urmare prea putin “gandite”. Risti sa incurci astfel oalele, sa interpretezi gresit replicile celuilalt. O solutie posibila impotriva ambiguitatii o reprezinta smiley-urile, ce-ti dau o idee vaga despre moaca celui de la capatul celalalt; nu pentru ca el ar adauga celebrul smiley :-) oricand zambeste, ci mai degraba reciproc: reflexul scrierii de :-) iti pune un zambet mic, subconstient, pe buze. In mod cert, insa, o solutie mult sub calitatea celei telefonice, in care tonul vocii spune mii de cuvinte ascunse.

Problema telefonului ramane. Nici macar nu este o problema: daca vrei doar un telefon online, messenger-ul este solutia ideala: mesaje scurte, la obiect, informatii clare; intrebari scurte cu raspunsuri da/nu. Pentru orice alt tip de dialog, insa, el este un mijloc de comunicatie cat se poate de prost. Scrisori de dragoste scrise in timp real? Jocuri de poker virtuale? Eseuri filosofice a doi coautori intercalate replica cu replica? Despartiri online? Cea mai proasta idee. Mai proasta chiar decat despartirea prin telefon…
In scurt timp, am renuntat la alt uz pentru messenger decat cel pur colocvial; mi-am epurat lista de “friends”; cand ai 50 de oameni in aceasta lista, cu care nu ai mai vorbit de cel putin un an de zile, unele masuri de selectie trebuie luate. Iar cand noi prieteni din aceasta lista incep sa ma asalteze cu mesaje pe teme filosofice, raspunsul meu tinde sa convearga spre mutenie.
Regret mult, regret nespus, ii supar, ii dezamagesc; sunt incapabil sa le explic, in timp real, pe messenger, de ce asa ceva ma deranjeaza si de ce prefer comunicarea off-line.
La fel cum poate am fost la fel de incapabil sa v-o explic acum.

« home