Uitasem

Iesisem in oras cu tine de trei ori : prima oara jucasem biliard si te conduceam spre casa ; era iarna si ne-am sarutat in statia de autobuz ; era umed, nou, si aveai gustul dulce-amarui. Zambeam pe furis si ne tineam de maini cand nimeni nu ne vedea. Era secretul nostru.

A doua oara ne sarutasem in timpul « Pacientului Englez », sub privirile furisate complice de vecinii de cinema ; aveai gust acrisor si ochelari de soare pe care ii tineai in par ; te-am luat apoi in brate si te-am invartit, in mijlocul trotuarului. Erai a mea, si lumea trebuia sa o afle ; eram atotputernic, tineam universul in maini ; tu erai universul ; Tat Twam Asi.

Ultima oara bausem un suc si mancasem floricele, uitandu-ne la VH1 ; aveai gust sarat, erai agitata, superioara si radeai in hohote. Eu eram obosit si plin de griji. Si deja iti aflasem toate gusturile.

Nu-mi amintesc ziua ta de nastere ; ar trebui sa fie candva, in perioada asta ; nu ti-am stiut-o; la fel cum nu ti-am stiut niciodata numarul de telefon, adresa sau culoarea ochilor (sa fi fost albastri ? verzi ?) Imi amintesc in schimb ca te tunsesei prea scurt, prea brusc, si aratai schimbata; nu ti-am marturisit asta, ci am lasat relatia noastra sa se stinga. Eram tanar, atotputernic si timpul era prietenul meu ; necugetat, credeam ca voi tine mereu universul in maini ; uitasem ca de fapt tu fusesei universul ; si mai ales, uitasem de seara de mister si furtuna, in care descoperisem neputinta.

« home