Aparuta initial in acest blog prin Octombrie 2004, dar scrisa pentru Cafeneaua.com in Aprilie 2004.

“ma cunoaste toata tara, hai di li di li di la.. ca sunt de la Timisoara, di li la”
Maneaua ii iesea printre dinti, murmurata ca pentru el; intindea biletele verzi spalacite, primite de la Jean; nu stia ce scrie pe ele; invatase doar sa le citeasca;”je troa zenfan; je fam”.

In tara fusese instalator la cablu; nu castiga rau, 10 milioane; dar era munca multa, si nu reusea sa puna deoparte; il chemase apoi Jean, un var de-al lui; era in Franta de 1 an, si cand se intorsese isi luase apartament.
“Fane, nu mai sta cu fraierii aici; tragi ca un bou, si.. pe ce? hai afara, ca oi gasi de lucru; macar iese banu”
“da ma, da nu stiu limba”
“nu-i nimic, nici eu; dar vezi tu, treaba merge…”
In tara Jean nu voia sa zica ce face el acolo; cica muncea de toate; prin constructii, reparatii..
In Franta de-abia a aflat Fane ce facea var’su; nu muncea; de unde sa o faci, daca nu stii limba? Nu se merita; munca grea, multi negri si arabi care munceau, pe salarii de 1000 de euroi.

Jean cersea; l-a pus si pe el la cersit; ca, de, vrei bani, tragi. La inceput s-a ingrozit Fane, gandindu-se la asta; “pai cum asa, sa se faca el de rusine la oameni?”; banii veneau insa cacalau; deja pusese de o parte 4000 de euro in banca; cum tot nu te stie lumea, de ce ti-ar fi rusine? Vazuse el si filmu ala cu profesoru de romana care cersea la Calinescu in emisiune;
Filantropica, ceva.. Daca pana si profesorul cersea, el de ce nu?
Cand vii in tara cu zeci de mii de euroi, parca mai conteaza…

Unde mai pui ca nu era singur; erau cu miile. Erau organizati, cu sefi si relatii. Tiganii erau cei mai multi; traiau in cartoane si baraci, la periferie; aia castigau mult, ca faceau economii.
La inceput avusesera probleme cu ei; se temeau ca le iau vadul; de cand au inceput sa cotizeze la sindicat, au intrat in cardasie.
Ditamai organizatia; nimeni nu ii deranja; nici chinezii, nici negrii;
cu arabii se mai aveau la cutite, ca erau rai si multi; s-au si taiat, pe la inceput, dar de la o vreme le dadeau si lor pesches si au facut pace.

Politia ii mai prindea din cand in cand; le cerea actele, le trimitea amenda. Jean ii facuse rost de acte false, cu alta adresa.
“Da,da.. trimiteti amenda. O plateste Chirac, cum sa nu…”.
Politaii aia din centru, de la Chatelet, erau mai rai, ca pe-acolo era sediul lor; daca ii prindeau ii extradau. Il prinsesera si pe Fane odata cand cersea in fata la Notre Dame, ca acolo-i vadu cel mai bun; a stat vreo 6 ore in sectie; i-au adus interpret, sa se inteleaga cu el. I-au luat amprentele, i-au facut dosar. “Poimaine te prezinti aici pentru extradare; ai inteles? ” il luase interpretul. “Cum sa nu.. ; deci aici aici tre sa ma prezint? Vin negresit.” Nu mai trecuse pe acolo. Ce pot sa-i faca? Prinde orbu, scoate-i ochii.

“je troa zenfans; ede moa”

Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS . Iti multumesc pentru vizita!