Uneori crezi naiv ca lumea functioneaza oarecum rational; iti zici “Karma exista”, sub o forma sau alta; ca daca faci rau mai devreme sau mai tarziu ai parte de rau si, invers, daca nu faci decat bine nenorocirile nu au motive sa vina asupra ta.
Ca oameni, rationalizam si mai mult karma – daca mai putem zice ca boli sau ghinioane pot veni fara motiv, nu ne putem inchipui ca, fara sa-l fi cunoscut in vreun fel inainte, fara a fi fost provocat si, aparent, fara interese ascunse, un alt individ s-ar putea porni sa-ti vrea si mai ales sa-ti faca raul. Faze de cinematograf cu trecatorul inocent care devine tinta furiei oarbe a criminalilor ni se par oarecum distractive tocmai pentru ca sunt incredibile, improbabile – noua n-are cum sa ni se intample asa ceva, noi suntem in siguranta.
Ieri am aflat ca se poate. Cineva s-a hotarat ca-mi vrea raul, ca vrea sa ma sape cu orice pret. Cineva pe care nu l-am intalnit decat de 2 ori, cu care eu si ai mei am fost mereu atenti, amabili, draguti, politicosi, etc.
Life sucks bad uneori, iar eu aproape am pierdut agoniseala ultimiilor 4 ani. Asa ca poate ma iertati ca zilele astea imi vine mai greu sa bloghez – scrisul e dureros cand ai un ditamai morcov in c*r.
