Cand eram copil credeam ca exista doua tipuri de oameni: buni si rai; cei buni erau de-alde Fat Frumos, Superman, Arnold, Van Damme; cei rai erau de-alde Zmeii, Hotii. Ceausescu era rau; Iliescu(cand a aparut) era bun.
Eram mic si, din cate vedeti, prost.
Am crescut de atunci. Am descoperit ca mai nimeni nu e mereu bun, mai nimeni nu e mereu rau. Mi-am coborat standardele. Important, zic acum, este daca poti avea incredere in persoana respectiva. Am ajutat si am fost ajutat de oameni pe care nu ii cunosteam aproape deloc. Increderea nu mi-a fost niciodata inselata. Pana m-am reintors in Romania.
Din 2006 pana acum, cineva acolo sus se incapataneaza sa-mi arate ca am gresit. Oamenii nu sunt de incredere sau nu; oamenii sunt schimbatori ca apa, ca nevoile, grijile si mereu altele prioritati care ii bat dintr-o parte in alta. Fie clienti care nu m-au mai platit, fie cunoscuti pe care i-am imprumutat cu bani cand erau la ananghie si care nu mi-au returnat datoria decat la multe luni dupa termen, dupa multe telefoane, mailuri si scuze. Fie oameni pe care m-am bazat sa colaboram si care au avut mereu alte griji, alte prioritati si alte interese. Mai rau, si eu am gresit altora; si eu am batut palme, pentru ca o saptamana mai tarziu sa fiu nevoit sa-mi iau promisiunea inapoi, sau m-am angajat in proiecte pe care nu le-am putut duce la capat.
Problema e cand nu ai incotro si trebuie sa te rogi de un om sa-si tina, totusi, cuvantul.
Maine ma intalnesc cu un asemenea om - un om de care am nevoie, pe care nu il pot inlocui, si care s-a trezit, din senin, la aproape un an de cand am batut palma pentru un proiect ce trebuie terminat azi-maine, ca isi baga picioarele in mine si in cuvantul dat, si ca nu mai vrea sa-si indeplineasca promisiunea. Contract nu avem, avem doar cuvantul dat.
Ce as putea face? Voi ce ma sfatuiti? Cum pot sa-l conving pe un asemenea om sa nu ma lase cu ochii in soare?
Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS 
. Iti multumesc pentru vizita!
Software engineer; master in cercetare algoritmica la Ecole Polytechnique Paris; a lucrat in Paris in software bursier.
March 16th, 2008 at 11:45 pm
un om care nu are cuvint nu merita bagat in seama. ignora-l si mergi mai departe. poate ca un sut in fund inseamna un pas inainte.
si ma refer si la afaceri/jobs etc si la… relatii.
chiar si alta nevasta iti poti gasi…
nu te consuma degeaba si… move on!
March 16th, 2008 at 11:47 pm
btw, nice theme…
cam palida, dar nice.
ps: corecteaza footeru
March 17th, 2008 at 12:05 am
probabil ca ai ceva de pierdut in chestia asta: bani, poate imaginea ta in fata altora etc. Dar cred ca cel mai bine este sa o iei ca pe o lectie, e suparator, dar …toti am facut din astea, probail, asa ca daca este cu adevarat vorba de a-l convinge, gandeste-te ce te-ar fi convins pe tine :-S…bafta
March 17th, 2008 at 12:18 am
@boioglu - cum ziceam, am nevoie de omul asta, e *omu cu actu* fara de care am pierdut cateva sute de milioane(cu greu agonisite)
@mj - mda, intr-adevar, o lectie mult prea dura. chiar si cand am facut-o eu clientului, i-am spus clar motivele(proiectul ma depasea) si ca voi incerca sa il ajut, ca-i dau ce am facut pana atunci, ba chiar si banii inapoi. cred ca pe mine unul m-ar convinge daca mi s-ar arata degetul la obraz; sunt sigur insa ca nu e cazul pentru persoana asta..
March 17th, 2008 at 10:24 am
ca de fiecare data , deviez de la subiect…
urmaresc , de ceva timp, pe mezzo, in special, cariera unui mare violonist…paul brie…nascut prin `75 in deva , si care traieste de vro cativa ani la paris…e ruda cu tine?…ma gandesc , in primul rand , la numele vostru de familie , destul de rar si interesant ptr un roman , cat si la faptul , ca ambii sunteti, atat de …interesanti…sa nu zic , geniali…!!… 
March 17th, 2008 at 12:25 pm
nu am auzit de el
March 17th, 2008 at 8:33 pm
cred ca ar trebui sa apelezi putin la partea lui sentimentala si sa incerci sa il pui cat mai real in situatia ta s-ar putea sa mearga dar depinde de de puterea ta de convingere
March 19th, 2008 at 10:26 pm
Nu poti sa ii cumperi partea ( sau actul in sine etc) si sa continui pe cont propriu?
Daca te-a lasata cu fundu-n balta asta spune multe despre caracterul lui.
March 19th, 2008 at 10:32 pm
este muult mai rau de atat. omul asta are puterea de a-mi face un rau imens si chiar o face; fara ca eu(sau familia mea) sa-i fi facut vreodata ceva, fara ca sa aiba vreun motiv intemeiat; pur si simplu s-a trezit el ca o sa-mi faca rau.
March 20th, 2008 at 12:36 am
Alex,
Imi pare rau sa aud asa ceva. Scuze, nu stiu care e obiectul si sper sa nu imi dau cu parerea pe langa.
Totusi nu e ceva ce poti negocia cu el? Incearca sa analizezi situatia obiectiv si afla daca poti ce l-ar putea intoarce. Problema e, din cite am inteles, ca virgula cam esti la mana lui ceea ce iti diminueaza sansele. In fine, vezi ce ii poti tu oferi , negociaza si sa speram ca lucrurile ies bine.
Bafta
March 20th, 2008 at 10:09 am
[…] am aflat ca se poate. Cineva s-a hotarat ca-mi vrea raul, ca vrea sa ma sape cu orice pret. Cineva pe care nu l-am intalnit […]
March 20th, 2008 at 10:34 am
marea majoritate a acestor situatii, cand destinele ajung in mainile unor necunoscuti sunt in vreme de razboi, cand necunoscuti ajung fata in fata pentru a-si face rau
in arte martiale exista un principiu care spune ca nu lasi un necunoscut sa intre in spatiul tau vital; cum a reusit un potential necunoscut, intalnit doar de cateva ori, sa iti controleze destinul?
March 20th, 2008 at 11:01 am
cand ai, de pilda, nevoie de o autorizatie, aprobare, semnatura sau proiect; cand faci o greseala minora, de neinitiat pe undeva, iar apoi oricat te-ai stradui sa o remediezi nu este suficient pentru respectivul. cand toate eforturile tale sunt sabotate de o persoana in aparenta instabila
March 20th, 2008 at 2:36 pm
si eu am pierdut in viata din cauza unei semnaturi sau a unui act. am incercat sa ignor situatia. am reusit si peste 6 ani roata s-a intors.
personajul stia ca am pica pe el, se purta ca un mielusel si l-am ignorat in continuare. i-am aratat ca sunt mai inteligent decit el si ca razbunarea nu e apanajul meu.
dar nici nu l-am ajutat cind avea nevoie. iar acum, la aproape 10 ani realizez ca sutul ala in fund a fost un urias pas inainte. acum nu regret absolut nimik si sunt constient ca daca nu as fi fost ipins atunci in “prapastie” nu ajungeam sa ma ridic acum mai sus. mai sus decit persoana respectiva si decit multi altii care nu aveau incredere in mine
March 24th, 2008 at 11:12 am
Ştiu foarte, foarte bine sentimentul.
Am trecut peste el acum ceva vreme. Imens de greu. Dar am trecut.
Motivaţia întotdeauna există. Chiar dacă nu-ţi poţi da seama de ea. Sau nu poţi face asta imediat.
Şi de cele mai multe ori - şi asta e cel mai dureros - nici măcar nu te priveşte direct pe tine, ci e un fel de refulare prostească şi un fel de răzbunare oarbă.
Tot ce-ţi doresc e să ai tăria să strângi din dinţi şi să mergi mai departe, fiind convins că lucrurie astea n-au să te doboare sau n-au să declanşeze nici o contrareacţie în primul rând în tine şi în ce te priveşte.
Ştiu oameni care s-au îmbolnăvit grav după evenimente de-astea. Ai grijă de tine!