Cand eram copil credeam ca exista doua tipuri de oameni: buni si rai; cei buni erau de-alde Fat Frumos, Superman, Arnold, Van Damme; cei rai erau de-alde Zmeii, Hotii. Ceausescu era rau; Iliescu(cand a aparut) era bun.
Eram mic si, din cate vedeti, prost.
Am crescut de atunci. Am descoperit ca mai nimeni nu e mereu bun, mai nimeni nu e mereu rau. Mi-am coborat standardele. Important, zic acum, este daca poti avea incredere in persoana respectiva. Am ajutat si am fost ajutat de oameni pe care nu ii cunosteam aproape deloc. Increderea nu mi-a fost niciodata inselata. Pana m-am reintors in Romania.
Din 2006 pana acum, cineva acolo sus se incapataneaza sa-mi arate ca am gresit. Oamenii nu sunt de incredere sau nu; oamenii sunt schimbatori ca apa, ca nevoile, grijile si mereu altele prioritati care ii bat dintr-o parte in alta. Fie clienti care nu m-au mai platit, fie cunoscuti pe care i-am imprumutat cu bani cand erau la ananghie si care nu mi-au returnat datoria decat la multe luni dupa termen, dupa multe telefoane, mailuri si scuze. Fie oameni pe care m-am bazat sa colaboram si care au avut mereu alte griji, alte prioritati si alte interese. Mai rau, si eu am gresit altora; si eu am batut palme, pentru ca o saptamana mai tarziu sa fiu nevoit sa-mi iau promisiunea inapoi, sau m-am angajat in proiecte pe care nu le-am putut duce la capat.
Problema e cand nu ai incotro si trebuie sa te rogi de un om sa-si tina, totusi, cuvantul.
Maine ma intalnesc cu un asemenea om – un om de care am nevoie, pe care nu il pot inlocui, si care s-a trezit, din senin, la aproape un an de cand am batut palma pentru un proiect ce trebuie terminat azi-maine, ca isi baga picioarele in mine si in cuvantul dat, si ca nu mai vrea sa-si indeplineasca promisiunea. Contract nu avem, avem doar cuvantul dat.
Ce as putea face? Voi ce ma sfatuiti? Cum pot sa-l conving pe un asemenea om sa nu ma lase cu ochii in soare?
urmaresc , de ceva timp, pe mezzo, in special, cariera unui mare violonist…paul brie…nascut prin `75 in deva , si care traieste de vro cativa ani la paris…e ruda cu tine?…ma gandesc , in primul rand , la numele vostru de familie , destul de rar si interesant ptr un roman , cat si la faptul , ca ambii sunteti, atat de …interesanti…sa nu zic , geniali…!!… 
