Prima carte de credit(sau o fi fost debit?) pe care am vazut-o “de-adevaratelea” apartinea domnului Edelin, instalator francez, in casa caruia am stat vreme de o saptamana in toamna lui 1994, intr-o excursie in Franta la Moissy Cramayel, o comuna infratita cu Busteniul. L-am insotit pe domnul Edelin intr-o dimineata in “oras”, avea de facut mici cumparaturi si de scos ceva bani de la bancomat.
Nu eram chiar novice - vazusem in filme carduri, stiam principial cum functioneaza; ca, de pilda, iti trebuie parola ca sa poti scoate bani de pe el.
Am tras cu ochiul la ecranul bancomatului, pe cand domnul Edelin tasta pinul.
La sfarsit, i-am spus victorios : “ar trebui sa va alegeti o alta parola, asta e prea simpla…”
“Ah, bon? Pai stii tu ce parola am?”
“Da, am vazut tot! 4 de X”
Nu am inteles de ce s-a amuzat atata.. doar vazusem!
Alex este programator, antreprenor, entuziast, blogger, early adopter si in general un digerati obsedat de internet, tehnologie si software.
Alex este freelancer, antreprenor, blogger, programator si in general pasionat de internet si tehnologie.
4 comentarii
Taare :). Este de apreciat sinceritatea ta
Sunt doua alternative: ori parola nu era corecta, ori romanii nu incepusera actiunea “bancomatul” in Germania.
ai actionat ca un roman….el a ras ca un francez…ma intreb daca acum, dupa integrarea noastra , ar mai avea curajul sa te ia cu el…
Mi-a placut relatarea ta, tare… acum si-ar pune manusi (ca sa nu lase urme pe tastele pe care le apasa) si te-ar trimite sa cumperi ceva in timp ce scoate bani :).