Prima carte de credit(sau o fi fost debit?) pe care am vazut-o “de-adevaratelea” apartinea domnului Edelin, instalator francez, in casa caruia am stat vreme de o saptamana in toamna lui 1994, intr-o excursie in Franta la Moissy Cramayel, o comuna infratita cu Busteniul. L-am insotit pe domnul Edelin intr-o dimineata in “oras”, avea de facut mici cumparaturi si de scos ceva bani de la bancomat.
Nu eram chiar novice - vazusem in filme carduri, stiam principial cum functioneaza; ca, de pilda, iti trebuie parola ca sa poti scoate bani de pe el.
Am tras cu ochiul la ecranul bancomatului, pe cand domnul Edelin tasta pinul.
La sfarsit, i-am spus victorios : “ar trebui sa va alegeti o alta parola, asta e prea simpla…”
“Ah, bon? Pai stii tu ce parola am?”
“Da, am vazut tot! 4 de X”
Nu am inteles de ce s-a amuzat atata.. doar vazusem!
Pe vremea asta…
- 2007: Illegal in Paris
- 2007: geek humour
- 2005: Ce am mai citit..
Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS 
. Iti multumesc pentru vizita!
Software engineer; master in cercetare algoritmica la Ecole Polytechnique Paris; a lucrat in Paris in software bursier.
January 22nd, 2008 at 10:27 am
Taare :). Este de apreciat sinceritatea ta
January 22nd, 2008 at 10:45 am
Sunt doua alternative: ori parola nu era corecta, ori romanii nu incepusera actiunea “bancomatul” in Germania.
January 22nd, 2008 at 11:22 am
ai actionat ca un roman….el a ras ca un francez…ma intreb daca acum, dupa integrarea noastra , ar mai avea curajul sa te ia cu el…