Numiti-ma romantic. Va rog eu, numiti-ma. Numiti-ma indragostitul, prostul, fraierul. Numiti-ma cum vreti voi. Pana la urma nu e vina mea. Voi m-ati intrebat.
Cel mai frumos cadou de Craciun l-am primit acum doi ani. Un sarut. Un sarut asteptat de 4 luni si 4 zile. Un sarut scurt, timid, stingherit de multimea ce iesea de pe portile Otopeni. Veneam in tara dupa 4 luni si 4 zile de cand ma indragostisem grav, bolnavicios, iremediabil, de zambetul ei. Aveam emotii de liceean la prima intalnire, de copil de gradinita intalnindu-se cu Mos Craciun, de viitor tata asteptand pe holurile maternitatii.
Cel mai frumos cadou de Craciun primit vreodata au fost imbratisarea speriata, ochii inlacrimati, nodul din gat. Le simt si acum, amintindu-mi-le.
Cel mai frumos cadou de Craciun dorit vreodata ar fi sa te am alaturi de fiecare Craciun.
Sau trebuie sa scriu pe blog ca sa iti iasa MacBook-ul? 
