De un an jumate nu mai citesc ziare, nu ma mai uit la stiri decat accidental. Daca candva ma voiam informat de soarta tarii, emiteam declaratii politice si sperante inflacarate, de cand am revenit in tara am (re)descoperit repede, prea repede, un adevar greu: “cainii latra, caravana trece“.

In speta noi, poporul, bloggeri, ziaristi sau cetateni “de rand” suntem cei care latram, chinuiti si din ce in ce mai obositi di latrat in gol. Noi latram iar EI, acei EI care ne conduc, EI care de 17 ani nu se mai dau dusi din Parlament, Guvern, Justitie sau Administratie, acei EI fara numar si cu prea multe nume, EI merg inainte, nepasatori in fata gloatei.

Latram ca, in urma intrarii in UE, la noi a devenit mai scump ca oriunde sa iti iei masina (in Franta iti puteai lua masina si cu 500 de euro - daca aveai curaj; la noi ai mai plati vreo 8000 de euro taxa), ca in urma intrarii in UE si a eliminarii vamelor preturile la cam orice sunt mai mari ca oriunde altundeva. Ca e mai ieftin o chirie in Roma, Barcelona sau Viena decat una in Bucuresti, ca e mai ieftina o vila pe litoralul Mediteranei (in Croatia, de pilda) decat un apartament cu doua camere din capitala tarii noastre dragi. Latram hamesiti cand vedem ca noi, tineri normali din familii normale, va trebui sa muncim 30 de ani ca sa platim, in rate, un apartament, in timp ce baietii isteti cu relatii si bani au cumparat mai multe apartamente, terenuri si vile decat vom vizita noi vreodata. Latram, furiosi ca de ani de zile nu mai vedem vreo lege care sa nu ne diferentieze pe noi de EI, o tara in care furtul unei gaini se pedepseste cu inchisoarea, iar furturi de milioane de parai cu o amarata de demisie. Latram cand ne dam seama ca tara asta nu mai este demult a noastra, noi suntem doar niste arendasi cam rau platnici, locuind pe terenurile LOR, cumparand in mallurile LOR produsele din fabricile LOR, unde muncim pentru a face credite la bancile LOR pentru a cumpara apartamente si terenuri aflate in posesia LOR. Asa e in capitalism si poate nu ne-ar deranja asta, daca am sti ca, muncind din greu cateva zeci de ani am putea ajunge si noi la miliardele lui Tiriac, Patriciu sau Becali. Dar stim ca nu e asa, ca singura noastra sansa la inavutire s-a dus odata cu 90, cand poate poate am fi putut ajunge si noi in Parlament, doar de-am fi stiut ale cui talpi sa le pupam.

Latram, dar degeaba. Caravana nu mai poate fi oprita. Caravana pornita inca inainte de revolutie, caravana in care nu erau invitati decat posesorii de carnet rosu si functii, caravana celor cu relatii, celor aflati “la momentul potrivit” la locul potrivit, caravana celor pe care ‘89 i-a prins cu aur si valuta in casa sau conturi si care au stiut si putut sa faca rulaje, sa dea spagi si sa-si deschida buticuri sau firme in Cipru cu care sa fure, sa falimenteze si sa vanda cam orice nu respira in tara asta.

Si ne ofticam, nu pentru ca simtim ca ar fi ceva in neregula cu scenariul asta, nu pentru ca am mai crede vreo clipa ca lumea ar trebui sa fie curata, ca spaga si coruptia ar trebui pedepsite, ca averile s-ar putea face si altfel decat prin smenuri. Ne ofticam de invidiosi si amarati ce suntem in saracia noastra. Ne ofticam ca noi nu avem superputerile altora: nu avem banii lui Becali, mass-media lui Voiculescu, subordonatii lui Patriciu sau avocatii… (oricui). Ne ofticam ca noi nu putem schimba legile dupa bunul plac si ca nu facem si noi parte dintre cei alesi sa domneasca pe veci indiferent de guvernare, culoare sau fapte.

Stam, latram, ne agitam uitandu-ne la TV, citind presa, ascultand palavragii, fie lingai ai acelorasi stapani pe care ii detestam din inima, fie caini calcati pe coada precum noi. Toti sporovaind, criticand, aparand. Toti irosind hartie si curent electric, cu fix acelasi rezultat. P**a.

Si vazand atunci ca cei de sus nu dau nici o ceapa degerata pe noi, astilalti 20 de milioane care ne crucim la nesimtirea lor fata de opinia noastra, zic si eu, cu fix acelasi rezultat ca si ziaristii sau analistii televizati.

“Sa ma pupati in fund, conducatori iubiti”

Pe vremea asta…

• 2006: Link dump
• 2005: Halloween
• 2005: Marzipan horsie
• 2004: Inca o zi; bl(e)ack and White
• 2004: More cool news from the web;)

Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS . Iti multumesc pentru vizita!

Articole inrudite

• Gata si cu votarea… (3)
• Ale zilei de azi si ieri (2)