M-am intors de la Nabucco de la ONB. Frumos, corul dragut, muzica faina, singura problema erau ceilalti spectatori. Mai ales domnul cel stimabil cu par carunt asezat in fatza mea. Omule, exista ceva numit buda. Si da, pauzele dintre acte sunt facute pentru a te duce acolo. Nu pentru a ramane calm si impasibil in scaun, ca sa ai motiv sa ma afumi in timpul piesei. Da, de-abia m-am abtinut sa nu-ti arat cu degetul obrazul; pardon, nasul.
Ei, in alta ordine de idei… am devenit un sofer in toata puterea cuvantului, in weekendul asta am explorat colturi necunoscute ale tarii. In sfarsit carnetul de sofer obtinut in ‘99 devine ceva util.
Alex este programator, antreprenor, entuziast, blogger, early adopter si in general un digerati obsedat de internet, tehnologie si software.
Alex este freelancer, antreprenor, blogger, programator si in general pasionat de internet si tehnologie.
2 comentarii
alex, pretene , nu eshti singuru` care a patit asa ceva…yo am avut parte de aceeasi atmosfera, cu cativa ani in urma la TRAVIATA…retin ca in rolul batranului germon era herlea..iar cea care era cu…atmosfera…era o doamna trecuta de mult de varsta tineretii…asa o fi la opera!?…daca yo am avut parte de o VIOLETA parfumata, la tine Profetul Zaccaria a tinut sa-ti faca atmosfera in sala…zic sa incerci la filarmonica…acolo, sala e mai goala…
uite cu cine am fost eu aseara la opera