M-am intors de la Nabucco de la ONB. Frumos, corul dragut, muzica faina, singura problema erau ceilalti spectatori. Mai ales domnul cel stimabil cu par carunt asezat in fatza mea. Omule, exista ceva numit buda. Si da, pauzele dintre acte sunt facute pentru a te duce acolo. Nu pentru a ramane calm si impasibil in scaun, ca sa ai motiv sa ma afumi in timpul piesei. Da, de-abia m-am abtinut sa nu-ti arat cu degetul obrazul; pardon, nasul.
Ei, in alta ordine de idei… am devenit un sofer in toata puterea cuvantului, in weekendul asta am explorat colturi necunoscute ale tarii. In sfarsit carnetul de sofer obtinut in ‘99 devine ceva util.
Pe vremea asta…
- 2005: Packing for Prague
Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS 
. Iti multumesc pentru vizita!
Textele acestui blog au ajuns in ziare, reviste, Camera Deputatilor si ProTV. Scriu de toate, de la viata personala la eseuri, internet, web, software.
October 22nd, 2007 at 9:59 am
alex, pretene , nu eshti singuru` care a patit asa ceva…yo am avut parte de aceeasi atmosfera, cu cativa ani in urma la TRAVIATA…retin ca in rolul batranului germon era herlea..iar cea care era cu…atmosfera…era o doamna trecuta de mult de varsta tineretii…asa o fi la opera!?…daca yo am avut parte de o VIOLETA parfumata, la tine Profetul Zaccaria a tinut sa-ti faca atmosfera in sala…zic sa incerci la filarmonica…acolo, sala e mai goala…
[Reply]
October 22nd, 2007 at 6:19 pm
uite cu cine am fost eu aseara la opera
[Reply]