Clientul nostru stapanul nostru - Metro, Ikea, Mariott, La Fourmi, Carrefour si altii

In ciuda titlului prelung, o sa incerc sa nu ma lungesc prea mult: Profit de prezenta internetului pentru a carcoti la adresa tampeniei din marile businessuri mioritice. Tampenie, ingalare, infatuare sau pur si simplu nesimtire. Cred ca, in 2007 fiind, trecand pe 2008, deci 18 ani de la eliberarea de comuniscm(geez, mult a mai trecut), fiind membri NATO si mai ales UE, parca ar fi trebuit sa invatam macar in teorie notiuni de baza in capitalism: respectul fata de client, respectul fata de ceilalti, si alte cateva.

Metro

Candva celebru, lantul de Cash and Carry mi se pare de ceva vreme pe pat de moarte; nu stiu daca l-o fi uitat Tiriac sau o fi cazut sub mana unor sabotori, cert este ca in 10 ani de zile serviciile Metro nu au evoluat nici un centimetru: intreaga atmosfera din magazinele exclusiviste(members only) este de depozit murdar aflat intr-o continua harababura; atmosfera politieneasca dupa ce platesti, iti verifica “vigilent” marfurile din carut - nu care cumva sa fi furat ceva ce nu este pe factura. In schimb, nu exista tura de cumparaturi la Metro in care sa nu fiu pacalit(a se citi mintit) la plata: preturi care erau trecute per pachet mi se aplica per bucata, coduri de bare citite gresit de aparat(?!) care iti considera un cascaval Dalia de 6 RONI bucata a fi nu-stiu-ce cascaval fitzos de 15 RONI bucata, sau, cel mai des, alte preturi pe factura decat cele de pe raft (”s-a schimbat pretul, dar au uitat sa schimbe eticheta” - sa mor eu prost daca inteleg de ce niciodata nu se schimba pretul in avantajul meu).Cum ziceam, cerberii de la poarta nu descopera niciodata aceste nereguli - le descopar eu si ai mei, acasa.
Nu merg des la Metro, dar parintii mei o fac - ultima data nu aveam bani in portofel, dar aveam destui pe card. Imi inchipuiam, ignorantul de mine, ca orice magazin “care se respecta” permite, in anul 2007, plata prin card. In Franta era cazul inclusiv la chioscurile de ziare, in Romania ma asteptam ca macar Metro sa permita asa ceva. M-am inselat doar pe jumatate: se permite plata prin card, dar doar pentru cardul lui peste (ceva card de fidelizare). Mi-am promis de atunci sa evit pe cat posibil acest gen de mamuti infatuati care isi trateaza clientii ca pe ultimii fraieri.

Ikea

Ikea e noua, inteligenta si relativ misto, dar are si ea un defect: angajati romani. Si nu, nu ma luati cu faze din seria “ce vrei si tu acum, oameni suntem, toti facem greseli, etc…“; la sfarsit de zi, am ramas cu un gust amar in gura dupa ce casierul de la autoservirea din Ikea a vazut gresit in tava si a tastat 2 in loc de 1 (portie de piept de pui..); am descoperit eroarea prea tarziu ca sa mai pot face ceva, am ramas asadar neconsolat - 9 RONI furati de IKEA, 2 ore irosite pe drumul arhiplin catre acolo, ceva litri de benzina irositi in parcarea neincapatoare in care m-am invartit de 2-3 ori fara succes..

Mariott

San Francisco are Wifi gratis de la Google; centrul Timisoarei are si el wifi gratis, de la primarie; pana si vecinii de bloc din Busteni au wifi gratis de la mine(via Clicknet); nu ma asteptam sa gasesc, in 2007, un mare si fitzos hotel fara wifi gratis oaspetilor lor. Pana si McDonalds da net gratis, n-ar putea si Mariott sa faca asta? Ca doar castiga oricum o groaza de bani din inchirierea salilor de conferinte si restul serviciilor…

La Fourmi si altii

Am intrat sambata in La Fourmi din Dristor. Cearta mare la intrare. Nu am urmarit-o de la inceput, dar din franturi am reasamblat povestea: un client a cumparat o conserva de pate. A platit-o si, pe cand sa o puna in punga si sa plece, a descoperit ca era expirata(sau deteriorata, ceva de genul asta). S-a infuriat, a cerut explicatii. Personalul magazinului sustinea cu nesimtire ca: trebuia sa se uite cand a cumparat-o si ca, in orice caz, vina nu e a lor ci a furnizorilor lor. Clientul exasperat cerea sa i se dea numarul de la OPC pentru a reclama magazinul, iar personalul magazinului il privea condescendent insistand ca : nu au numarul OPC si ca nu e vina lor(aviz amatorilor, nu strica sa va bagati in memoria mobilului numarul OPC Bucuresti: 9660 sau 021 310 63 75).
Acum, chiar daca circul era jenant si o persoana obisnuita(inclusiv eu) ar evita scandalul si ar pleca, povestea ramane, si imi aminteste de unele patanii de mai demult de la Carrefour(nimic grav, doar un kil de orez inacceptabil calitativ - plin de neghina si gunoaie).
Parerea mea, partinitoare probabil: responsabilitatea asupra calitatii produselor vandute ii apartine comerciantului. Si acesta cumpara marfa, la randul sau, de la furnizori, asa ca si acestia sunt raspunzatori fata de el. Asta nu inseamna ca eu, client, am vreo dauna de reclamat lui “Pateu Ardealul” ca furnizor al “La Fourmi”; nu e problema mea ce s-a intamplat intre cei doi; eu interactionez cu magazinul si acesta trebuie sa imi dea mie socoteala.
Pe langa asta, ce s-a intamplat cu clientul nostru, stapanul nostru? De unde atata nesimtire incat sa il ignori pe un client nemultumit, si sa astepti sa oboseasca de urlat si sa plece? Ce s-a intamplat cu bunul simt, cu grija fata de brand, cu decenta, pana la urma? Omul ala nu voia decat sa fie ascultat, sa fie despagubit pentru pateul expirat sau stricat, si sa i se promita ca asa ceva nu se va mai intampla. Pe managerii La Fourmi Dristor i-ar fi costat maxim 5 minute si 2 Roni, si i-ar fi scutit de o scena patetica si de proasta publicitate.
Apropo de “clientul nostru stapanul nostru“, Zoso imi povestea ieri despre o casiera de supermarket care se obfuscase ca “nu aveti nici un drept sa-mi vorbiti asa, am avut o viata grea si nu sunteti stapanul meu” - omul se ofticase pe buna dreptate ca respectiva tastase 2 in loc de 1; nici macar nu o insultase, doar ii atrasese atentia ca nu stie sa numere. Dragi vanzatori, am vandut si eu la chioscuri, stiu ce inseamna sa fii sictirit si obosit, si stiu ca greseli se intampla. Cere-ti-va scuze si taceti naibii din gura, sau alta data poate nu mai cumpar de la voi.

blogvertising: Videoproiector