E bine sa ai prieteni. Mai schimbi o vorba, o idee, mai pomenesti de un film misto. Ca de pilda cu Lost, de care am aflat de la un amic din Franta, si pe care l-am propovaduit mai departe alto vreo 10. Sau Prison Break, aflat de la Dorin si dat mai departe multor altora. Sau Heroes, aflat din intamplare pe DC++ si dat altor multe zeci.
Pe cand imi plangeam de mila ca nu mai am la ce sa ma uit, iata ca Bobby mi-a dat microbul: The Lost Room – o miniserie difuzata de SciFi Channel prin iarna – 3 episoade duble care mi-au mancat dupa amiaza de ieri.
Filmul este la limita dintre SF si Fiction, dintre dosarele X si Zona Crepuscular, cu o idee interesanta in spate – cum ar fi daca un cataclism intamplat acum 40 de ani intr-un motel din New Mexico ar crea o camera in afara spatiului-timp si circa 100 de obiecte aparent comune dar cu proprietati supranaturale? Sau, intr-o forma mai atractiva: cum ar fi sa intri in posesia Cheii magice ce deschide orice usa si te DUCE oriunde, chiar si in locuri unde nu ai mai fost vreodata? Sau sa ai Pieptenele care opreste timpul daca il duci deasupra capului, Pixul care trage cu microunde, Foarfeca ce roteste lucruri sau Biletul de autobuz care te teleporteaza in Gallup, New Mexico?
Ce sa mai, un film misto, nu la fel tare ca si Heroes dar extrem de dens pentru dimensiunea redusa (4-5 ore) , cu rasturnari de situatie, intrebari neraspunse, o doza de umor si un dar de a te face sa visezi la lucruri cotidiene ce te pot face super erou. Ca in Heroes 
