Dimineata incepuse cat se poate de frumos. Se trezise gadilat de o raza de soare, oprise desteptatorul la timp cat sa nu o trezeasca pe Carla, ce sforaia usor tinandu-l de un deget. Se ridicase cu grija sa nu o trezeasca, facuse o cafea, se spalase, imbracase si iesise pe hol sa se incalte. Ca in fiecare dimineata din ultimii 15 ani, luase in mana bila magica si, cu o intrebare banala - “o sa fie buna ziua de azi?” o scuturase. Bila magica era jucaria populara din plastic, ca o bila de biliard neagra si cu o ferestruica unde se putea citi unul din cele 16 raspunsuri predefinite, ce apareau aleator cand o scuturai. Le stia pe de rost, avea jucaria de cand era copil; “cu siguranta da”, “aproape sigur”, “nu stiu”, “repune intrebarea”, “nici pomeneala”, “aproape sigur nu” si altele din aceeasi categorie.
Dar astazi aparuse un al 17-lea raspuns. Cel pe care il astepta cu teama inca din ziua aceea de demult cand o primise cadou de la colegul de banca. Atunci, de mult, intrebarii sale daca va face bine la teza de mate, raspunsul venise brutal si fara legatura: “Bunicul tau va adormi”. Seara inghetase auzind glasul tremurat al mamei ce raspunsese la telefon.
Ascunsese atunci cadoul intr-o lada veche, cu ura si teama; nu avusese curaj sa-l sparga sau sa-l arunce la gunoi. Acolo statuse pana cand, 2 ani mai tarziu, in timp ce cauta un caiet cu insemnari, regasise jucaria. O scuturase putin temator, intreband daca va castiga un premiu la concursul judetean de fizica. Raspunsul fusese “aproape sigur”, frica si amintirea trista trecusera ca un vis frudian refulat si de atunci incepuse si obiceiul zilnic de a scutura jucaria si a-i pune intrebari de oracol. In general raspunsurile se potriveau si se mira mereu de dublele lor intelesuri.
Bila ii scapa din mana si se sparse de podea. Matura cioburile si le arunca la gunoi, de-abia mascandu-si nervozitatea de privirile intrebatoare ale sotiei trezite din somn. Iesi apoi aproape in fuga si se prabusi cu mana la piept, pe banca din statia de autobuz.
Pe vremea asta…
Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS 
. Iti multumesc pentru vizita!
Software engineer; master in cercetare algoritmica la Ecole Polytechnique Paris; a lucrat in Paris in software bursier.
May 4th, 2007 at 11:19 am
ce e asta ? un citat dintr-o carte sau pur si simplu ai inventat tu ?
December 5th, 2007 at 10:51 pm
ushor cutremuratoare poveste…
(si cu asta, cred ca am depasit numarul maxim socialmente admis la comentarii).