Cand te duci pe drumul mare La plimbare Este praf de nu te vezi..
De cand lucrez de acasa(in mare de un an, in mic de vreo 3 luni) am inceput sa simt lipsa orasului. Ajung in centrul urbei cam rar, la un restaurant, la cumparaturi sau cu treburi ce tin de upgrade-uri, garantii, reparatii sau vizite.
Uneori, in cate o zi calduroasa si insorita precum asta, imi iau perechea de mana si pornim voiniceste catre centrul boem al capitalei, in explorare si cautare perpetua de coltisoare romantice, sic, boeme sau pur si simplu linistite.
Azi pe la 4 jumate-5 hoinaream imblanziti de soare prin zona Amzei, Victoriei, Ateneu. Presupun ca, in subconstient, cautam vreo cafenea cu canapele in strada. Am gasit-o. Am baut chestii, cafele scumpe cat un fel principal la un restaurant mediu (dar macar mai bune si cam la acelasi pret ca si cafeaua de la hanul lui Manuc). Ce sa mai, un coltisor ca in Paris, la preturi similare.
Pe cand stateam noi relaxati pe canapelele de pe trotuar, masinile treceau agale pe langa noi. Soarele lumina bland norisorii de monoxid de carbon, plumb si praf. Ceilalti clienti fideli ai localului de fitze isi turau patruoripatrurile pe trotuar, incercand sa reintre in traficul congestionat.
Cand am plecat soarele era in continuare, bland si suav, in inaltul cerului. Vanticelul de primavara iti facea pofta de plimbare. Voiam sa o luam agale catre Unirii. Dar am renuntat. Vanticelul de primavara imi umplea plamanii de praf cu miros de benzina si urechile de claxonari si ambreieri.
Am coborat la metrou, in mijlocul orei de varf. Vanticelul de primavara fusese inlocuit cu caldura a mii de trupuri. Mirosuri de transpiratie, fornetti si macdonalds imi umpleau acum narile.
Urasc Bucurestiul in ore de varf.
Pe bune, il detest, il urasc, imi vine sa il strang de gat.
Pe vremea asta…
- 2006: Un cub de ciorba de burta…
- 2005: Primavara
Daca esti nou pe aici, nu uita sa te abonezi la feedul meu RSS 
. Iti multumesc pentru vizita!
Software engineer; master in cercetare algoritmica la Ecole Polytechnique Paris; a lucrat in Paris in software bursier.
April 24th, 2007 at 8:15 pm
Oh my god, you read my blog! :-*
Nu pot sa cred ca ai stat pe canapelele de pe trotuar. Nu e ciudat sa stai in parcare? Eu cred ca e o senzatie ciudata si neplacutasa stai langa atatea masini. Vatebui sa merg si eu o data sa vad cum e.
April 24th, 2007 at 10:51 pm
pai citesc blogul, cum sa nu. doar vezi asta si din blogroll. http://www.creamroll.com/links/index/alexbrie , mai bine zis
April 24th, 2007 at 10:55 pm
pastreaza si faviconul? cuuuute!
mine’s the nicest.
April 25th, 2007 at 12:01 am
sounds like fun
April 25th, 2007 at 6:47 pm
din nou exagerezi !nu mai critica atat romania ..chiar nu inteleg de ce te-ai mai intors daca tot ce faci e sa critici ..de parca in paris majoritatea restaurantelor nu au terasele ingramadite pe trotuar si pe strada trec masini …diferenta e ca aici spala si matura strazile mai des si de asta nu simteai tu praful :p
April 25th, 2007 at 6:57 pm
aaa!!si nici la metroul din paris nu miroase mai bine spre seara si e si asta aglomerat la ore de varf si daca il iei de la gara de nord spre montmartre oamenii miros la fel de urat ( si prin oameni inteleg “diversitatea culturala” de aici) ..deci fi fericit si nu mai cauta defecte peste tot …pt ca defecte sunt pretutindeni daca stai sa le cauti .
April 25th, 2007 at 7:44 pm
Denisa, ai si tu dreptatea ta. Dar bucura-te de Paris, aglomerat si poluat si prafuit cum zici ca o fi el. De bine, de rau, macar e mult mai aerisit, are trotuare fara masini pe el si nu se merge bara la bara chiar mereu.
Daca ai citi si alte insemnari de pe blog, ai vedea ca nu prea critic Bucurestiul. E acasa. Dar nici roz nu e, si nu vad de ce as ascunde acest fapt.