Astazi se implineste fix un an de cand am parasit teritoriul frantuzesc. Aplaudati-ma sau mirati-va ridicand din sprancene.
Regret? Nu.
Ii duc lipsa? Da.
Nu imi vine sa cred ca a trecut deja un an de cand i-am vazut ultima data pe prietenii de acolo.
Un an de cand am mancat croissant au beurre de la Chez Paul, boulangeria de pe micuta mea straduta pietonala. De cand am zis pa-pa turnului, de cand am schimbat ultimul ticket resto pe un pranz la Pizza Hut-ul din Charles de Gaulle.
Viata la Paris e linistita, plina de tabieturi, promenade, croissante si cafele, pranzuri in braserii sau cine in cartierul latin. Sushi si sashimi la “Comme les poissons”, poulet curry de la Escale 57, mancat pe iarba verde in parcul Trocadero, sandvis-uri infulecate in gradina casei lui Balzac, plimbari cu rolele pe malul Senei sau lancede duminici de stat la soare la umbra turnului.
Da, as fi un mincinos daca as zice ca nu imi lipseste Parisul.
As fi insa un mincinos si mai mare daca as zice ca m-as intoarce sa locuiesc acolo.
Sau, cum spunea Bogart: “We will always have Paris”. Pentru mine, Parisul e o amintire, una dulce si insorita, si ma bucur ca am avut ocazia sa o capat. Ca orice amintire, insa, ii sta bine acolo unde este: intr-un coltisor al capului, de unde sa o scot din cand in cand, pe cand dormitez sub soarele bucurestean. Sunt mai fericit acum decat atunci, dar asta este tine doar de legenda mea personala.
Alex este programator, antreprenor, entuziast, blogger, early adopter si in general un digerati obsedat de internet, tehnologie si software.
Alex este freelancer, antreprenor, blogger, programator si in general pasionat de internet si tehnologie.
13 comentarii
Odata ce ai apucat sa traiesti in el, Parisul nu il parasesti niciodata
Uite de la mine niste poze ca ilustratii pentru descrierea ta
http://www.flickr.com/photos/18869083@N00/sets/72157594555388186/
Snif! Si mie imi lipseste Parisul si cred ca a trecut tot cam un an de cand nu am mai fost pe acolo
Da’ o sa ma intorc sa-l vizitez in curand… Poate chiar in vara asta
Laurentiu
ti-am trimis un pestisor de aur!
cea mai mare fericire? sa te simti omul potrivit la locul potrivit.
La multi ani!
Ti-am descoperit blogul cam de o saptamina si am apreciat alegerea: decat computer science, mai bine software. Avand conexiune cu ambele, pot sa spun ca the latter aduce mai multe satisfactii profesionale.
Succes in Romania prafuita (deocamdata)!
Sa stii, Alex, ca eu ti-am urmarit povestea atunci si eram cu sufletul la gura: ce va face? va veni inapoi? cum se va simti? va dori sa plece iar?
Am avut mari emotii. Si abia asteptam sa te cunosc, cand te-ai intors. Mai tii maine ca te vazusem pe strada cu Stefan imediat ce ai ajuns si am crezut ca am halucinatii de la caldura?
Ma bucur ca ai luat o decizie pe care nu o regreti.
De fapt München-ul ptr. mine nu e deloc viata linistita si boema. Este o viata spartana (apartamente nemobilate, dormit pe termosaltea), renuntat la multe pe care in Ro le consideram ca implicite in speranta unui job mai bun (bine platit si cu viitor).
Si adevarul e ca citeodata, cind vad circul cu Basescu si Tariceanu, care in loc sa se ocupe de un mediu de afaceri mai stabil si a da clasei de mijloc o prespectiva duc lupte politice in transee si fac jocul “baietilor destepti” (de faft, din cauza carora eu sint in München).
..ma bucur ca am posibilitatea si durerea sa privesc tziganiile de la o oarecare departare.
Zilele astea se implineste anul de cand te citesc
“i started to love paris, and paris loved me back”
Paris, je t’aime
un film simpatic si emotionant, in care sigur vei recunoaste locuri preferate.
Sunt in Paris acum ..mai stau 2 luni .Nu vreau sa raman aici ..as putea, dar nu vreau .Ma regasesc in ceea ce scrii dar totusi vreau sa ma intorc in Romania ..Problema e ca nu pot sa inteleg inca de ce
Denisa, poate ca vrei sa te intorci de asta
Sincer nu ma regasesc in ce ai scris tu acolo..CRED ca pur si simplu nu ma vad traind in Paris si de asta nu fac nici un efort sa raman ..nici Romania nu ma incanta dar tot mai sper sa pot schimba ceva in modul meu de viatza acolo..
Parisul e prea mult …prea mult din toate ! e fumos dar devine sufocant